Lucian AVRAMESCU

am învăţat de mic câte ceva
de la ai mei, lucruri folositoare
să faci mereu ceva şi să donezi
căci bine dă la suflet și nu doare

bunicul a donat satului său
făcută cu migală și mândrie
e bună și acum, n-arată rău
și este încă obștii primărie

e drept că de la Moscova venind
finul lui bun, tot Victor botezat
l-a găsit apt pentru Canal, chiabur
și-n drum bunicul meu a decedat

să nu ceri niciodată, ci să dai,
spunea bunica văduvă mereu
chiar când nu ai gândește-te că ai
eu am donat cetății un Muzeu

încă nu m-au trimis acum pe mine
la alt canal, căci nici-o faptă bună
în lumea asta scrisă din suspine
cumva nepedepsită să rămână

dar nu mai sunt canale de săpat
n-au unde să mă mai trimită zbirii
pentru păcatul de a fi donat
și de-a-nchina poeme mari iubirii

azi fac cu gândul rânduit în palme
cu vorba-mi mută, șubred de mijloc
între cireși și meri și-apusuri calme
o chinovie, pentru îngeri loc

firește că e multora insultă
firește Doamne sfinte că nu-i bine
în lumea-n care diavolul tronează
eu m-am găsit să te evoc pe Tine

prin truda mea modestă și prin vis
eu Sângeru l-am așezat pe hartă
dar încă pentru unii sunt proscris
și reci priviri de după gard mă ceartă

muzeu ne trebuia, muzeu de pietre
să vină veneticii să îl vadă
și scrie cărți, cine citește astăzi
cuvinte cică ninse cu zăpadă

cine mai umblă astăzi prin trecuturi
ăsta-i cu pluta dus, de tot nerod
lumea e alta, dau un click și uite
gata citit, tot universu-l văd

18 martie 2021, Sângeru