Sorin AVRAM

Mii de turişti au fost în judeţul Suceava în perioada 15 iulie - 15 august. De fapt nu mii, ci zeci de mii, după cum a spus preşedintele PD-L al Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, iniţiatorul programului „Pelerin în Bucovina”. Iar turiştii nu doar s-au plimbat cu bicicletele, ca pelerinul Niculai Barbă, şi au străbătut drumurile forestiere pe jos, ca pelerinul Petrea Dulgheru. Şi nu doar au căzut în genunchi prin curtea Mănăstirii Putna, ca pelerinii pelerini, de Sfânta Maria. Şi nici nu doar s-au minunat de frumuseţea picturii de la Mănăstirea Voroneţ. Turiştii s-au şi cazat în pensiunile din judeţ, iar cei care n-au mai găsit locuri au apelat la ospitalitatea gospodarilor, care i-au culcat în „casa cea mare”, pe patul pe care, de obicei, stă cuminte, în fund, o păpuşă gătită mireasă. Turiştii nu au plătit numai cazarea, ci şi masa, că doar n-au venit toţi cu ouă fierte de-acasă şi cu conserve cumpărate de la hipermarketuri. Ceea ce-i foarte bine pentru economia judeţului Suceava.

Încurajat de realizările Consiliului Judeţean Suceava pe partea turistică, am luat drumul Stupcăi. Dar nu prin pădure, ca pelerinul Dulgheru, ci pe drumul care, teoretic, ar fi trebuit să fie foarte bun. Spun asta pentru că, în perioada 3-9 iunie, Consiliul Judeţean a organizat cu mare tam-tam, prima ediţie a Festivalului European al Artelor „Ciprian Porumbescu”. Însă, cârpeala făcută înainte de manifestare s-a stricat. Drumul prost care şerpuieşte de la DN 17 până la intrarea în Stupca continuă cu un drum prost prin comuna în care cu siguranţă oamenii se îndeletnicesc cu crescutul cailor şi al vacilor. Altfel pe drum nu s-ar fi instalat confortabil un pat de bălegar. Până la Muzeul „Ciprian Porumbescu” te conduc nişte case care stau într-o rână. Iar cele mai zdravene stau la soare, în speranţa că acesta le va împrumuta un pic din strălucirea sa. Muzeul te întâmpină cu o figură tristă. Tristă clădirea, trist şi difuzorul cocoţat în vârful acesteia. Şi cum să nu fie posomorât dacă la vârsta lui, vreo 60 de ani, este pus şi-acum să stea afară, indiferent de vreme, şi să le cânte turiştilor „Balada” lui Ciprian Porumbescu. Iar el, săracul, neavând încotro, cântă. De fapt, mai mult gâjâie. Muzeul înseamnă nişte fotografii îngălbenite de vreme, câteva tablouri realizate de artişti cu nume prea mici în comparaţie cu numele lui Ciprian Porumbescu, două partituri, un pian, o baghetă şi o husă de vioară. Plus câteva vederi din vremea când eu eram pionier şi un CD editat de „Electrecord”. Muzeul „Ciprian Porumbescu” înseamnă sărăcie. O sărăcie de idei în primul rând. Situaţia este oarecum salvată de muzeografă. O tânără cu un corp frumos şi cu o privire vie, care ştie ce are de spus şi care se comportă atent cu vizitatorii.  

Turismul în judeţul Suceava nu ar trebui să însemne doar o mănăstire, o cameră de pensiune termopanată, un păstrăv afumat şi o afinată. Şi nici un drum cârpit la repezeală şi un festival care să umple agenda realizărilor Consiliului Judeţean. Dar, pentru oficialităţi, judeţul turistic Suceava arată cu totul altfel. Asta pentru că oficialităţile sunt ocupate cu făcutul programelor şi cu inaugurarea manifestărilor. De aceea, nu mai au timp să vadă lucrurile prin ochii unui simplu om. Unul care merge pe drumul care duce într-o localitate unde nu este nici un fel de festival şi unde nu-l aşteaptă primari cu tricolorul pe piept, elevi îmbrăcaţi în costume populare, soboare de preoţi şi clădiri proaspăt văruite.