Tiberiu AVRAM

Ce face un inspector şcolar general adjunct când nu are treabă pe la Inspectorat? Face o conferinţă de presă. Cheamă ziariştii, se aşază în capul mesei, se lasă fotografiat, filmat şi chiar întrebat, doar, doar o apărea a doua zi prin ziare sau seara la tv. Şi asta chiar dacă nu are nimic de spus.
Prin această experienţă de viaţă a trecut şi inspectorul şcolar general adjunct al IŞJ Suceava Vasile Monacu. Scăpat de grijile (de toate felurile) organizării bacalaureatului, domnul Monacu a convocat presa suceveană, marţi, 16 septembrie, în a doua zi de şcoală.
Evident, ne aşteptam ca domul Monacu să vorbească despre gravele probleme cu care se confruntă învăţământul sucevean. Despre faptul că există şcoli care funcţionează în condiţii total improprii, ba deasupra unei crâşme, ba în bucătăria sau sala de nunţi a unui cămin cultural. Ne aşteptam ca domnul Monacu să ne spună ce se poate face cu şcolile care au WC- ul în fundul curţii, care nu au apă curentă, şcoli în care nu se respectă nici cele mai elementare norme de igienă. Ne aşteptam ca domnul Monacu să ne spună ce demersuri a făcut Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava pentru ca elevii din mediul rural să nu înveţe de pe cărţi din care cad paginile, de pe cărţi cu coperte scorojite şi îmbătrânite de vreme.
Ţi-ai găsit! Domnul Monacu a convocat conferinţa de presă pentru că se plictisea şi nu pentru că ar fi avut ceva important de spus. Pentru că altfel nu se explică faptul că, în a doua zi de şcoală, domnul Monacu a făcut un apel extrem de important către părinţi, atenţionându-i să aibă grijă unde îşi dau copiii la grădiniţă. După ce a explicat că a devenit o modă să se deschidă cât mai multe grădiniţe particulare, domnul Monacu a spus că „Părinţii trebuie să se intereseze dacă aceste unităţi şcolare au acreditare sau autorizaţie de funcţionare”, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu legislaţia în vigoare, învăţământul preşcolar - grupa pregătitoare - va fi considerat obligatoriu, „de aceea contează unde ne dăm copiii la grădiniţă”.
Ţi se umezesc ochii, iar pielea ţi se furnică de emoţia care te încearcă atunci când vezi grija părintească a domnului Mocanu faţă de copiii de grădiniţă, viitorul acestei ţări. Şi zău că-ţi vine să-i sari de gât şi să-i mulţumeşti pentru grijile pe care şi le face şi preţioasele indicaţii pe care le dă.
Asta, dacă nu cumva te-ai prins că domnul Monacu ori nu ştie pe ce lume trăieşte, ori îi ia la mişto pe părinţi. La ora la care domnul Monacu îşi omora timpul împreună cu ziariştii, anul preşcolar începuse de două zile. La acea oră, nici un părinte nu-şi mai punea problema să aleagă o grădiniţă. Ei o aleseseră deja, după multă alergătură şi stres. Iar cei care nu au mai prins locuri la grădiniţele de stat au mers la cele private unde, şi aici, locurile sunt limitate.
Astfel de sfaturi ar fi fost binevenite din partea domnului Monacu în urmă cu două, trei luni sau chiar mai mult. Atunci când părinţii căutau locuri la grădiniţe. Nu după ce şi-au înscris copilul, iar acesta a început deja anul. Dar, cine ştie, poate domnul Monacu a aflat de abia pe 16 septembrie că a început sau trebuie să înceapă un nou an şcolar?