Google
 
luni, 29 oct 2007 - Anul XII, nr. 254 (3629)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,6519 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta3,9743 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe Google+ Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |  Trimite pe Yahoo MessengerMessenger |   ø imagini |   ø fişiere video
Alina MUNGIU-PIPPIDI

Alina MUNGIU-PIPPIDI


Ce ne facem cu Rusia?

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)
"

S-a încheiat zilele acestea o nouă întâlnire la vârf UE-Rusia. Ca şi la precedenta, nimeni nu se aştepta să iasă mare lucru şi nici nu a ieşit. O nouă ocazie ratată şi un bun prilej să aducem la zi situaţia pe frontul nostru de Răsărit.

Occidentul reproşează Rusiei lipsa de democraţie internă (discutabilă câtă vreme preşedintele Putin este ales, şi popular) precum şi faptul că nu îşi respectă angajamentele precedente privind dezarmarea. Cel care ne priveşte direct este cel luat de Rusia la summitul OSCE de la Istanbul, retragerea armatei a XIV-a din Transnistria. Această retragere are un caracter mai curând simbolic, pentru că mult din armament a trecut în decursul anilor la rebelii transnistreni. Dar cât Armata a XIV-a rămâne acolo, e un simbol al sprijinului Rusiei pentru regiunea separatistă şi o subminare a autorităţii Republicii Moldova, ca şi o subminare a Europei în general. Pentru că Europa nu poate face mare lucru. Cu mari eforturi s-a votat o misiune pe frontiera ucraineană care să vegheze la respectarea embargourilor impuse de Moldova Transnistriei, dar care rămâne să-şi dovedească eficienţa, şi numirea unui reprezentant special, care însă s-a făcut de râs imediat, afirmând că e uşor de rezolvat conflictul, dat fiind că atât la Chişinău cât şi la Tiraspol domnesc ortodocşii (ciudată descriere dat fiind că de o parte sunt comuniştii, iar de cealaltă nişte infractori care au defectat din KGB).

În orice caz, singurii care deschid gura la aceste întâlniri la vârf cu Rusia sunt Ţările Baltice, neobosite în a aminti ruşilor de Istambul. Propunerea Rusiei este ca armata a XIV-a să rămână unde e, dar de data aceasta sub mandat internaţional, ca trupă de “menţinere a păcii” între rebeli. Dar nici măcar asta nu mai reţine atenţia nimănui, dat fiind că la acest summit Rusia a ameninţat că se retrage din tratatul armelor convenţionale din Europa, o ameninţare la adresa întregii Europe, nu doar la biata Moldovă.

Dar ruşii reproşează şi ei Occidentului unele lucruri, nu toate fără temei. E greu de înţeles cum am ajuns din nou în asemenea proaste relaţii, după ce duşmanii noştri comuni – teroriştii islamici- reuşiseră să ne apropie oarecum. După părerea mea, s-a pierdut o ocazie istorică de împăcare cu ruşii. E adevărat, cine l-a văzut pe Alexander Litvinenko murind iradiat la Londra şi pe ruşi refuzând să predea pe suspecţi va spune că ideea că te poţi vreodată reconcilia cu oameni care folosesc asemenea mijloace este o iluzie. Nu sunt aşa de sigură. Mai grav este sprijinul Rusiei pentru Iran şi alte state care iau pe faţă partea teroriştilor. Dar şi acolo, Rusia e ghidată de logica sa supremă, că orice s-ar întâmpla, puterii americane îi trebuie o contrapondere. Încercarea de a-i face parteneri din stadiile primare de planificare ar fi avut mai multe şanse decât a-i pune în faţa faptului împlinit, cum au făcut americanii, mai ales în privinţa scutului antirachete din ţările Europei centrale. Poate.

În orice caz, cu relaţiile actuale cu Rusia e imposibil ca orice politică în Marea Neagră să poată progresa pentru moment. Georgienii, care chiar au crezut că Occidentul se extinde şi dincolo de mare, primesc zilele astea şuturi de la toţi vesticii ca să nu îi mai “provoace” pe ruşi. Cu două regiuni separatiste sprijinite pe faţă de Rusia, e greu de văzut cum ar putea ei să se împace cu situaţia, dar fapt este că, dacă nu sunt cuminţi în relaţia cu Rusia, se vor trezi singuri. Americanii par dispuşi să provoace Rusia doar în chestiunea scutului antirachetă, pe care o văd ca pe o problemă de securitate directă, nu şi în cazul micii Georgii, sau Moldove, care rămân să se descurce singure.

E greu de văzut ce elemente pozitive pot interveni în această dinamică. Dl Putin, din preşedinte va deveni probabil prim-ministru după următoarele alegeri. La Casa Albă sunt şanse să ajungă un democrat, dar mult mai puţin se va schimba în politica faţă de Orientul Mijlociu decât îşi imaginează lumea. În plus, momentul de reconciliere s-a dus, ca şi amintirea bunelor relaţii dintre Putin şi G.W. Bush la prima lor întâlnire, când au avut un adevărat coup de foudre. Rusia, cu Putin preşedinte sau prim- ministru, va practica pe viitor cu mult mai mare agresivitate capitalismul de stat, mai ales în domeniul energiei şi pe pieţele globale, şi va avea o democraţie controlată, nu numai prin mijloace de represiune, dar şi prin subvenţionarea energiei pentru populaţie.

Dar Rusia nu obţine numai succese pe această cale. Invazia de ţări mici din Estul Europei care vor să intre în NATO şi care s-au repezit la această întâlnire să voluntarieze trupe pentru Afganistan, ţară de necucerit, ar trebuie să îi pună pe ruşi pe gânduri. Bush a pierdut prietenia multor ţări, dar Putin nu a câştigat nici una, nici măcar Iranul sau Serbia. E uimitor ce mult se aseamănă cele două foste mari puteri la capitolul trezit simpatia altora.

Ceea ce se numea altădată Occident mai trăieşte astăzi ca solidaritate şi iluzie a ordinii globale doar la Pentagon şi în aceste ţări mici şi înduioşătoare, care aspiră la Vest. Noi suntem una din ele. Celelalte sunt chiar mai mici: Croaţia, Albania, Georgia, Macedonia. Toate împreună pot strânge doar vreo două batalioane de trimis în Afganistan. Dar aspiraţia lor arată că suntem încă într-un proces neîncheiat de recoagulare a unor blocuri. La sfârşitul lui, Rusia va fi complet singură dacă va continua politica actuală. Asta ar trebui să-i înfricoşeze mai mult decât unilateralismul american, care nu îi ameninţă direct.

"
În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce ne facem cu Rusia?.
 Vizualizări articol: 447 | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 0.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Ce ne facem cu Rusia?0.05

Iulius Mall Suceava
AnnaCori
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte editoriale semnate de:
Tiberiu AVRAM
Tiberiu AVRAM
Sandrinio NEAGU
Sandrinio NEAGU
Adrian BOTEZATU
Adrian BOTEZATU
Sorin AVRAM
Sorin AVRAM
Lucian AVRAMESCU
Lucian AVRAMESCU
Ion CRISTOIU
Ion CRISTOIU
Adrian CIOROIANU
Adrian CIOROIANU
Cristian GHINEA
Cristian GHINEA
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Alina MUNGIU-PIPPIDI
Robert TURCESCU
Robert TURCESCU
Ioan T. MORAR
Ioan T. MORAR
Dan APOSTOL
Dan APOSTOL
Angela FURTUNĂ
Angela FURTUNĂ
Mircea VASILESCU
Mircea VASILESCU
Alex Leo ŞERBAN
Alex Leo ŞERBAN
Pavel LUCESCU
Pavel LUCESCU
Ion DRĂGUŞANUL
Ion DRĂGUŞANUL

 

 

 

Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Elia Studio - Salon de infrumusetare
Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei