Florin HAIDAMAC

Nu cred în miracole. Nu cred în cuvintele celebre "ia-ți patul și umblă". Sunt foarte sigur că toate minunile de care e plină "literatura de specialitate" au explicații foarte simple. Nu cred în vraci sau vindecători (absolut nicio legătură cu numele sub care sunt cunoscut în mediul online). Nu cred în energii nedetectabile emise corpul uman. Nu cred în terapiile prin biocurenți. Nu cred în aparate minune care te "scanează" de sus până jos și îți dau diagnostice de genul "aprindere la plămâni", "blocaj la prostată", "lipsă de calciu", "alergie", "viermi" și multe alte expresii folclorice. Nu cred în vrăjelile cu zen-ul, dieta eco, energia planetei, terapia solară și vindecarea cancerului prin forța Universului.

Cred în știință. În date obiective. Cred că orice boală poate evolua spectaculos, atât în bine cât și în rău, funcție de cum este tratată, urmărită și supravegheată. Cred în profeșionisti care studiază zilnic. Cred în practicanți cu experiență. Cred în tratamente clare, țintite, care influențează un anumit mecanism fiziopatologic.

Văd zilnic multă suferință. Văd zilnic multe situații peste care nu pot trece ușor. Văd zilnic speranțe năruite. Ceea ce nu văd zilnic însă este satisfacția unui profesionist ale cărui mâini chiar pot aduce fericirea.

Vreau să vă spun o poveste. Despre o fetiță. Născută cu hipotonie generalizată. Incapabilă să mănânce. Incapabilă să își țină capul. Incapabilă să stea pe șezut. Incapabilă să stea în picioare. De mers ce să mai vorbim?

Această fetiță se confrunta din primele zile de viață cu imposibilitatea de a se mișca. Pentru boala ei nu există tratament. Nu e ca și cum ai primi cine știe ce medicamente și ai putea avea o speranță. Nu. Singura cale pentru ca ea să evolueze, să se poată dezvolta și deplasa, a fost terapia Vojta. Cu ajutorul acesteia, tulburările de mișcare pot fi tratate cu succes încă de la început. Principul pare simplu, dar este meritul profesorului Vaclav Vojta de a-l fi descoperit și aplicat. Parezele cerebrale trebuie privite ca blocaje funcționale în cadrul procesului de dezvoltare al mișcării. Această constatare a stat la baza unei terapii sistematice globale a sugarilor, copiilor și adulților cu pareză cerebrală, ca și posibilitatea unui diagnostic precoce al tulburărilor de postură și mișcare la vârsta sugarului. De spectrul larg al acțiunii terapiei Vojta profită pacienți cu diferite boli, ca de exemplu: pareza cerebrală, scolioze ale coloanei vertebrale sau displazii și luxații de șold.

Această fetiță a avut posibilitatea de a face terapie Vojta în fiecare zi timp de patru luni. Evoluția ei a fost spectaculoasă. La acest moment este total alt copil. Ține capul. Stă în șezut. Stă în picioare. Și... merge. Odată cu deblocarea căilor din creier, întreaga stare a ei s-a îmbunătățit. Este impresionant ceea ce kinetoterapeutul Vojta, domnul Demuth Robert, a reușit să facă pentru și cu această fetiță.

" - În orice terapie pe care o fac îmi stabilesc un scop și un țel. După analiza minuțioasă a pacientului, știu exact unde vreau să ajung. Nu fac minuni. Nu sunt Dumnezeu. Doar aplic pricipiile pe care le știu. Cu efort zilnic. Cu determinare. Și cu migală.

- Vă așteptați să aveți așa un succes cu această fetiță?

- Știam cum va evolua. Surprinderea mea a fost că a reacționat extrem de repede. "

Nu l-am întrebat mai multe. Mi-a povestit el. Despre evoluția fiecărui pacient în parte. Sugar, copil mic sau adult. Vorbea calm. Domol. Fără a scoate în evidență altceva decât beneficiile pacienților. Am ascultat tot ce mi-a spus, privind doar la mâinile lui. Mâini care aduc fericirea. Mâini care pot influența atât de mult viața unor oameni.