Florin HAIDAMAC

Zile în care ţi se lichefiază fiecare fibră nervoasă. Zile în care doar scandalurile preocupă toată ţara. Zile în care totul e împărţit în două tabere. Cei care rezistă şi cei care nu. Care de care mai vocali. Zile în care fiecare crede că deţine adevărul absolut. Nu sunt de partea cuiva. Mi se rupe de fiecare părere. Privesc în jur doar. Feţe încruntate. Energie consumată cu nimicuri. Sănătate măcinată. Prietenii pierdute. În viaţa reală, nu pe netul ăsta toxic şi din ce în ce mai greu de suportat.

Încerc să fiu aşa cum am fost mereu. Atent la cei în suferinţă. Cu fiecare an, cu fiecare zi, sunt tot mai mulţi. Nu vreau să mai vorbesc despre nedreptate. Nu e o lume perfectă şi nici nu va fi vreodată. Obosesc clipă de clipă. Mă usuc încet. Mă atrofiez cu totul.

Am o campanie umanitară în desfăşurare. Încerc să ajut cât pot şi cum mă pricep pe cei din jurul meu. Spre bucuria mea, nu sunt singur în aceste încercări. Am reuşit să găsesc oameni care rezonează cu mine. Facem foarte multe lucruri bune împreună.

În tot marasmul în care trăim, despre asta e vorba. Despre cum avem grijă unii de alţii. E uşor să fii sedus de nepăsare, de suficienţă. E uşor să vezi în alţii doar suma defectelor. Câţi dintre noi pot vedea dincolo de astea?

Sunt privirile unor copii. Sunt emoţiile pe care le vezi în fiecare gest al bătrânilor. Sunt cuvintele care te ating şi marchează. Sunt drumurile înfundate pe care le iei în piept. Sunt dimineţile geroase în care te întrebi până când vei mai reuşi să nu te îmbolnăveşti. Sunt zâmbetele amare. Oare când vei întinde tu mâna va fi cineva care să ţi-o atingă?

Fac foarte multe într-o zi. Timpul nu îmi e prieten. Cu toate astea, sunt disponibil mereu atunci când vine vorba să strângem rândurile. Campania pe care o am acum în desfăşurare a fost descrisă cu toate detaliile în articolul „13 copii - Nenumărate gânduri”. Mă puteţi contacta oricând.

Departe de mine să vă ţin discursuri motivaţionale. Nu sunt un lider de opinie. Nu modelez caractere şi nici nu schimb mentalităţi. Chiar sunt un dezastru în gestionarea prăpăstiilor altora. Îmi doresc doar să vedeţi. Să aveţi ochi şi pentru alţii. Să simţiţi. Viaţa nu se rezumă la propria persoană. Oricât de mult am vrea să credem asta.