Lucian AVRAMESCU

Doamna Varvara este învăţătoare la o şcoală de pe Calea Griviţei, din Bucureşti. La o dezbatere despre manuale alternative şi iniţiative obşteşti în educaţie, adunând intelectualitate subţire, doamna Varvara a ridicat chestiunea păduchilor care sunt, citez, ”în toate şcolile din România”. Am încercat să mă documentez şi am primit din mai multe locuri, urbane şi rurale, confirmări. Ba am aflat că-n farmacii, ceea ce n-a mai fost din vremea războiului, au apărut alifii omorâtoare de păduchi şi piepteni care, în copilărie mea, erau vânduţi de ţigani, pe uliţă, ”pentru lindeni”. Pieptenii, din os, aveau o distanţă minusculă între dinţi, astfel încât, prin perieri repetate, ouăle albe ale păduchilor cădeau pe un ziar. Am asistat la o asemenea operaţie de igienizare a unui coleg din clasele primare în satul meu. Bunica m-a supus şi pe mine operaţiei, aflând isprava de a mă afla în vecinătatea unei amănunţite despăducheri. Am avut noroc. Altfel, prima operaţie, dincolo de spălatul pe cap în copaie cu săpun de casă, care ustura al naibii de tare ochii, pe care oricum îl suportam săptămânal, ar fi urmat tunderea mea chilug.
Erau vremuri grele. De ce au invadat păduchii România, azi, în vrednică, spălată şi prosperă democraţie? Nu cumva subiectul ar trebui ridicat în Parlament şi dezbătut, ca o chestiune de siguranţă naţională, în CSAT?
Armata română, scria un condeier la sfârşitul primului război, se bate nu atât cu inamicul cu puşcă, ci face faţă din ce în ce mai greu păduchilor, asalturilor în traşee ale coloniilor nesfârşite de inamici strecuraţi sub cămaşă şi izmene. Păduchii omorau, transportând boli şi mizerii, mai mulţi oşteni decât obuzul inamic şi grenada. Pe sub Arcul de Triumf au defilat, astfel, nu doar supravieţuitorii de la Mărăşeşti, ci şi norocoşii de a fi învins nu doar neamţul şi ungurul, ci şi vrăjmaşul din lenjerie.
Chestiunea e gravă azi, pe vreme de pace. Școlile par excelente incubatoare ale unei păducherii prospere, care trece iute de la un copil la celălalt. O profesoară, aud, spre a convinge părinţii şi copiii să ia în serios chestiunea, a spus că şi ea a luat păduchi, nu e o ruşine, declanşând o eroică luptă pe faţă, fără pudori, cu inamicul şcolar.
Cu toate că numeroşi dascăli îmi spun că aşa stau lucrurile, ba chiar mai grav decât se crede, n-am auzit ca paragraful de gherilă al luptei cu păduchii să fi intrat în preocupările vreunui inspectorat şcolar, iar Parlamentul, Guvernul nu s-au atins de subiect nici în campaniile electorale. E minor. Oare?
Domnilor, şcolile sunt, la oraş şi la ţară, sub invazia păduchilor. E o chestiune de nivel de trai, confort şi bună vieţuire. E chiar o problemă de siguranţă naţională. Au venit americanii cu tancuri pe care le-au postat în Dobrogea, aproape de Marea Neagră, să ne apere de submarine şi invazii terestre. Chestiunea păduchilor n-a intrat în acordurile NATO şi nu face parte din sistemul scutului antirachetă. Ne trebuie un scut intern antipăduchi. Inamicul militar e încă departe. Păduchii sunt aici. Cine crede că exagerez, să se documenteze.