„Suflet de orfan”, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”

Ziua Mondială a Educaţiei a fost marcată ieri, la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava, prin lansarea volumului intitulat „Suflet de orfan”, de Saveta Vărăreanu.

Lansarea acestei cărţi pentru a marca Ziua Mondială a Educaţiei „nu este deloc întâmplătoare”

Aşa cum a spus la deschidere directorul bibliotecii publice sucevene, Gheorghe Gabriel Cărăbuş, lansarea acestei cărţi pentru a marca Ziua Mondială a Educaţiei „nu este deloc întâmplătoare”, întrucât autoarea, Saveta Vărăreanu, a fost cadru didactic mai bine de 30 de ani.

Gheorghe Gabriel Cărăbuş a mărturisit totodată că are o legătură afectivă cu autoarea cărţii, pe care, în urmă cu două decenii, a avut-o ca profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni.

Saveta Vărăreanu, care acum, ca pensionară, nu se mai întâlneşte în clasă cu elevii, a ales să aştearnă pe hârtie câteva dintre amintirile plăcute sau mai puţin plăcute care i-au marcat copilăria de orfan (şi-a pierdut ambii părinţi în epidemia de tifos din timpul celui de-al Doilea Război Mondial), crescut într-o  casă de copii, adolescenţa şi anii de studenţie (cu lipsurile şi suferinţele inerente), precum şi cariera de profesor.

„Dacă această carte ar fi fost scrisă în anii '80 ar fi fost maculatură, dar scrisă astăzi este o carte-document”

Aşa cum a spus scriitorul Alexandru Ovidiu Vintilă, care a prezentat reperele biografice ale autoarei, „cartea conţine istorisiri, întâmplări şi fapte de viaţă relatate frust”, tema volumului ilustrând „singurătatea omului printre semenii săi”.

Părintele Gabriel Herea, parohul Bisericii „Sf. Cruce” din Pătrăuţi, a subliniat faptul că avem de-a face cu o carte-document, care vizează trei aspecte documentare: „viaţa rurală în primii ani după cel de-al Doilea Război Mondial, viaţa profesorilor din perioada industrializării ţării şi drumul parcurs de un copil orfan către catedră”.

O carte care cuprinde întâmplările şi frământările de viaţă ale autoarei, care „în copilărie găseşte în mijlocul suferinţei şi bucuria care o face să se împlinească”.

Părintele Herea a accentuat faptul că în carte, alături de revoltă, este şi foarte multă recunoştinţă, pe care Saveta Stoica (după căsătorie Vărăreanu) o distribuie în trei direcţii iconice: către mamă („îngerul meu păzitor”), către bunicul dinspre mamă (care i-a „dat vânt spre viitor”) şi către ţară.

„Dacă această carte ar fi fost scrisă în anii '80 - a spus el - ar fi fost maculatură, dar scrisă astăzi este o carte-document”.

„Viaţă, te iubesc aşa cum ai fost!”

Publicistul Kolea Kureliuc a spus că titlul l-a dus cu gândul la una din cărţile copilăriei, „Singur pe lume”, dar cartea Savetei Vărăreanu, aşa cum a remarcat directorul bibliotecii Gheorghe Gabriel Cărăbuş, „nu este numai o carte a suferinţei, ci este condimentată şi cu anumite întâmplări hazlii”.

Fragmentele citite în faţa auditoriului de comentatorii volumului şi de autoare au stârnit aplauzele asistenţei.

Adresându-se cu precădere elevilor prezenţi în sală, Saveta Vărăreanu le-a dat un sfat: „Niciodată nimic nu e prea târziu!”

Încheierea manifestării a constat în citirea, cu emoţie, de către autoare a ultimelor cuvinte din carte: „Viaţă, te iubesc aşa cum ai fost!”