Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Primăria municipiului Suceava şi Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Nord-Est sunt beneficiarii unui proiect care vizează reabilitarea funcţională şi constructivă a fostei Uzine de apă Suceava şi transformarea acestui obiectiv, clasat prin demersurile arhitecţilor suceveni ca monument istoric în grupa valorică B a patrimoniului naţional, în Centrul de Cultură Urbană şi Arhitectură Suceava.
Transformarea ansamblului într-un complex modern, care conservă arhitectura iniţială
Expoziţia Bienalei Teritoriale de Arhitectură Suceava şi Botoşani, prezentată la începutul acestei luni la Muzeul de Istorie din municipiul Suceava, etala câteva planşe care circumscriu acest proiect îndrăzneţ de transformare (parţială) a ansamblului Uzinei de apă Suceava într-un complex modern, care conservă arhitectura iniţială.
Valoarea proiectului este de 1.600.000 de lei, bani care provin atât din fondurile Filialei Teritoriale Nord-Est, cât şi din alocaţiile bugetare anuale ale Ordinului Arhitecţilor din România, existând totodată preocuparea pentru obţinerea unor fonduri europene.
Atribuirea şi folosirea gratuită pe o perioadă de 50 de ani
Prin asocierea cu Primăria Suceava, care este proprietarul fostei Uzine de apă, Ordinul Arhitecţilor din România - Filiala Nord-Est beneficiază de atribuirea şi folosirea gratuită a ansamblului arhitectural pe o perioadă de 50 de ani.
Aşa cum am aflat de la arh. Sorin Pentilescu, în baza autorizaţiei de construire, cu o valabilitate de cinci ani, au început deja lucrările de reabilitare constructivă, într-o primă instanţă fiind vorba de lucrări de consolidare a corpurilor de clădire, de schimbarea acoperişului şi de o serie de lucrări efectuate în interiorul celor două rezervoare subterane, care vor fi amenajate ca săli de expoziţii.
Construită la începutul veacului trecut, în spiritul arhitecturii industriale a epocii
Uzina de apă Suceava (Wasserwerk der Stadt Suczawa) a fost proiectată în anul 1908 şi construită în 1910 de firma Thiem und Sohn, fiind dată în folosinţă la data de 12 august 1912, când a avut loc inaugurarea sistemului de alimentare cu apă al oraşului.
Uzina de apă asigura procesul tehnologic de colectare, deferuginare, filtrare şi tratare a apei înainte de pomparea acesteia în reţeaua de alimentare a urbei.
Realizată şi inaugurată la începutul veacului trecut, în perioada mandatului primarului Franz cavaler Des Loges, edilul în timpul căruia Suceava a devenit din punct de vedere urbanistic o localitate modernă, Uzina de apă a fost construită în spiritul arhitecturii industriale a epocii.
Dacă ansamblul arhitectural secular a rezistat timpului, utilajele nu s-au păstrat
Dacă ansamblul arhitectural secular al Uzinei de apă Suceava a rezistat timpului, utilajele nu s-au păstrat.
Aşa cum consemnează arheologul Florin Hău, „vechea instalaţie de deferuginare a apelor cu zbaturi de lemn a fost distrusă, păstrându-se doar în arhive schiţa constructivă şi funcţională. Nu s-au păstrat nici electropompele şi nici motoarele electrice de punere în funcţiune, care, începând cu anul 1912, au determinat ruinarea rapidă a unei categorii profesionale, care exista în Suceava cu statut medieval de breaslă încă pe la începutul sec. al XX-lea, cea a sacagiilor”.
Beneficiarii proiectului au menţinut însă în corpurile de clădire reabilitate piese tehnologice care au rămas încastrate în ziduri (ţevi metalice, flanşe, chepenguri de acces în rezervoare).
Reînvierea unui obiectiv în spaţiul public
Centrul de Cultură Urbană şi Arhitectură Suceava care se va dezvolta pe cele trei niveluri ale fostei Uzine de apă (rezervoarele subterane, corpurile supraterane şi etajul corpului principal) va dispune de spaţii de expoziţii, birouri, spaţii de recepţie şi de o sală de conferinţe.
Uzina de apă, care a funcţionat până la începutul anilor ’60, când oraşul a fost racordat la noua staţie de aducţiune a apei potabile de la Berchişeşti, va reînvia ca obiectiv în spaţiul public, având o cu totul altă funcţionalitate, dar conservând totodată memoria industrială a urbei.
Ansamblul Uzinei de apă Suceava
Două corpuri ale ansamblului, camera de deferuginare a apei şi puţul de apă curată, ambele amplasate pe un relief înălţat peste rezervoarele de apă (acoperite cu un înveliş de pământ), au ancadramente la golurile arcuite de la ferestre şi profile care marchează colţurile.
Închiderea golurilor de la ferestre este realizată pe profile metalice, suprafaţa fiind împărţită în careuri mici care creează efect de vitraliu şi oferă o luminozitate generoasă pentru un obiectiv de utilitate tehnologică.
Alăturat şi amplasat la alt nivel, se află pavilionul puţului colector, acoperit cu o calotă sferică.
Ansamblul Uzinei de apă includea iniţial şi o clădire care adăpostea pompele ce trimiteau apa spre Castelul de apă de pe Zamca, clădire în care se afla şi locuinţa administratorului. Utilizată acum ca atelier al ACET Suceava, clădirea nu este deocamdată circumscrisă proiectului Centrul de Cultură Urbană şi Arhitectură Suceava.
Calificative acordate conform criteriilor de clasare a bunurilor imobile
Uzina de apă, aşa cum specifică arh. Constantin Gorcea, se încadrează în grupa valorică B de monumente istorice a patrimoniului naţional, imobil reprezentativ pentru patrimoniul tehnic şi industrial local, categoria II - arhitectură.
Având în vedere faptul că Uzina de apă Suceava a fost proiectată, construită şi dată în exploatare la începutul secolului trecut, în baza criteriului vechime obiectivul are calificativul valoare medie.
Calificativul acordat în baza criteriului valoare arhitecturală, artistică şi urbanistică, ce stabileşte valoarea imobilului din punct de vedere estetic, funcţional şi tehnic, este valoare mare.
Calificativul acordat în baza criteriului referitor la frecvenţă (raritate şi unicitate) - avându-se în vedere că a fost realizat ca proiect tip, eventual adaptat de forma constructoare - este valoare medie.
Calificativul acordat pentru criteriul valoare memorial simbolică - fiind vorba de un obiectiv circumscris lucrărilor edilitare care au transformat Suceava într-un oraş modern - este valoare medie.
