Seară specială pentru suceveni. Explozie de emoţie, de umor, luni seară, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor Suceava, locul unde trei mari nume ale scenei româneşti, Horaţiu Mălăele, Emilia Popescu şi Dana Dogaru, şi-au interpretat genial rolurile din piesa „Cafeneaua” scrisă de Sam Bobrik şi Ron Clark. Regizorul piesei este actorul Horaţiu Mălăele, scenografia fiind semnată de Mihai Mădescu şi Nina Brumuşilă.
Fără pauză, pentru a nu se ştirbi emoţia
O poveste relativ simplă a fost transformată în capodoperă. Spectacolul „Cafeneaua” este cel mai longeviv spectacol din repertoriul Teatrului „Bulandra” Bucureşti, după cum a spus Mălăele.
Piesa are trei acte, dar spectacolul se joacă fără pauză, pentru a nu se ştirbi emoţia pe care o transmit personajele.
„Cafeneaua” surprinde transformarea sentimentelor, a emoţiilor, a stărilor prin care trec personajele principale, soţii Louise şi Wally Murdock (Dana Dogaru, Horaţiu Mălăele), proprietari ai unei cafenele situate la marginea deşertului Nevada, veşnic falimentară, şi tânăra Janet (Emilia Popescu), element de dezbinare, dar, în acelaşi timp, de liant al cuplului, pe perioada mai multor decenii, la 30, 50 şi 70 de ani.
Între râs şi plâns
Este greu de descris în cuvinte atmosfera care s-a creat în sala de spectacol, starea de bine, dar şi de tristeţe, atunci când personajele au trecut cu repeziciune de la tinereţe la bătrâneţe.
Naturaleţea cu care actorii au intrat în pielea personajelor, echilibrul în tot ceea ce a însemnat decor, recuzită, replicile spumoase, chiar şi atunci când a fost vorba de trădare între soţii Louise şi Wally, de singurătate, atunci când sufletele personajelor erau pustiite de trecerea timpului, i-au făcut pe suceveni să vibreze, să râdă, dar cu greu să-şi stăpânească şi lacrimile. Horaţiu Mălăele, în pielea bătrânelului care, după ce şi-a adunat amintirile de-o viaţă în câteva cutii de carton, aşteaptă maşina care să-l ducă, împreună cu soţia lui, la azil, este genial. Îşi joacă rolul „cu mare stil”, şi rămâne pentru teatrul românesc o emblemă.
„De mult nu a avut Suceava un aşa spectacol!”
Sucevenii au plătit pentru un bilet la „Cafeneaua” 50 sau 60 de lei, dar nu au regretat alegerea de a îşi petrece seara la teatru. Aplauzele din timpul spectacolului, dar mai ales de la final, când actorii, datorită talentului, entuziasmului, spontaneităţii, bucuriei cu care au jucat fiecare clipă din spectacol, cu sinceritate, cu iubire şi respect faţă de arta pe care o fac, cu iubire şi respect faţă de publicul căruia i se adresează, au fost chemaţi şi rechemaţi pe scenă, timp în care palmele sucevenilor nu conteneau să aplaude, spune totul. „Minunat!”, „De mult nu a avut Suceava un aşa spectacol!” sau „Într-adevăr, un spectacol deosebit la Suceava... Mălăele – genial!”, sunt doar câteva dintre aprecierile pe care publicul le-a adus actorilor, la finalul celor aproape două ore de spectacol.
„Mi-am descoperit ambiţiile şi slăbiciunile”
Ca regizor şi actor principal al spectacolului, Horaţiu Mălăele a declarat că „mai limpede ca orice, mi-am descoperit ambiţiile şi slăbiciunile, norocirile şi nenorocirile, viaţa mea, a voastră, a noastră şi toate la un loc răsturnate în viaţa acestei familii imaginate - oglinda vie şi spăimântătoare a vieţii noastre pe pământ”.
(16 feb 2011, 11:20:43
Şi’apoi tragem o liniuţă ... şi iese ,, T ’’
Am fost decisivi ! .. aşa , şi ? !
Păi asta’i reforma din cultură , nu vezi ?
Ok ... o iau altfel :
Arta cică e o decadenţă burgheză
Şi , pentru detalii , dacă’l întrebi pe Băsel
Îţi v-a spune că e o meserie (ca cea de coafeză)
Cultura ? ha ! nu ţine de foame
Nu produce nici măcar un şurub
Lăsaţi teatrele , mergeţi în cinematografe !
Să’l vedeţi pe Rambo ciuruit de plumb
Aritmetica bugetară nu’i cinică
E reflecţia de pe pârtia capului băsescian
Aşa că zi’i lu’ ăla micu’ : măi ţăndărică
Fă autostopul spre şaibă dacă vrei un ban !