Cătălin MIHULEAC

S-au cam terminat zilele modelului cultural care proclama supremaţia tridentului „un singur soţ, o singură casă şi un singur serviciu, pentru întreaga durată a vieţii”. După cum au simţit-o mulţi dintre noi pe propria piele, serviciul este schimbat uneori chiar foarte des, casa de asemenea, odată cu serviciul, iar partenerul de viaţă e cu atâta mai puţin bătut în cuie.

Oprindu-ne la acest ultim capitol, ceva mai sensibil, al partenerului de viaţă, el poate fi schimbat ori definitiv prin divorţ, ori doar temporar, în cursul acelor acţiuni şturlubatice şi-n acelaşi timp terapeutice, ţinând de resortul zeului Cupidon, numite „aventuri”.

În mătuşa Franţa – ţară care reprezintă de secole un perimetru al emancipării amoroase – o felie de 18% dintre bărbaţii însuraţi recunosc deschis că se înfruptă din deliciile infidelităţii, faţă de 10% la sută dintre femei. Dar procentele dau semne de creştere hotărâtă, lucru vizibil cel mai bine de Sfântul Valentin, sărbătoarea asta uşor oligofrenă, care pune capac fiecărui mijloc de februarie.

De Sfântul Valentin, siturile care intermediază pe net întâlniri amoroase între persoanele cu şaiba pe deget cunosc o aglomeraţie de să te calci pe picioare. Numai unul dintre ele, intitulat Gleeden.com, însumează, în Franţa, 300.000 de muşterii. În paralel, în mari oraşe precum Paris, Lille, Bordeaux sau Toulouse, au fost inaugurate hoteluri cu un confort conform pungii fiecăruia, care închiriază camere cu ora, tocmai în scopul acestor randez-vous-uri fierbinţi. Să notăm că, numai în Paris, numărul acestor hoteluri atinge 40.

Se vede că adulterul cunoaşte un succes la public nemaiîntâlnit până acum. Departe de tot, în urmă tare, au rămas secolele care dădeau asigurări că acest păcat este o cale sigură de a ajunge în Iad.

Şi dacă o fi aşa, vă imaginaţi ce de femei frumoase şi de bărbaţi şarmanţi, pot fi întâlniţi în Iad? Se va adeveri vorba lui Mark Twain: „prefer Raiul pentru peisaj şi Iadul pentru companie.”