Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În saloanele dedicate expoziţiilor temporare de la etajul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava s-a deschis luni, în ziua de prăznuire a Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, expoziţia personală de pictură a artistului plastic Dimitrie Gavrilean.
Cu un generic a cărui rezonanţă a vibrat cu doi ani în urmă la Gura Humorului (atunci când artistul s-a întors acasă ca “un fiu deloc risipitor”, aşa cum remarca Vera Romaniuc, directorul Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, care a fost instituţia gazdă), “Mituri ancestrale româneşti” (acelaşi sub care şi-a lansat atunci albumul de autor pe care l-a reeditat şi pentru acest vernisaj) expoziţia, organizată şi realizată cu sprijinul Consiliului Judeţean Suceava, este o nouă reîntoarcere spre obârşie.
“O binemeritată revenire” după aproape 30 de ani
Dacă în octombrie 2007 expoziţia a avut alura unui eveniment de excepţie
(fiind prima prezenţă pe simezele muzeului humorean a artistului cu baştina în Voroneţul apropiat) manifestarea de la Suceava marchează, aşa cum a subliniat directorul Constantin-Emil Ursu, “o binemeritată revenire” după aproape 30 de ani.
O revenire într-o instituţie culturală pe care vicepreşedintele CJ Suceava Vasile Ilie a numit-o “Muzeu Naţional”, cu credinţa că merită această titulatură, adresându-i totodată artistului urarea de “La mulţi ani!”, pentru aniversarea vârstei de 67 de ani (împliniţi cu câteva zile în urmă) şi oferindu-i în dar “o carte de inimă”, “Suceava - între trecut şi prezent”, editată anul trecut sub egida Centrului de Cercetare, Conservare şi Restaurare Bucovina.
“O personalitate emblematică a picturii româneşti contemporane”
Expoziţia retrospectivă, care, aşa cum a remarcat prof. univ. dr. Dorin Mihai, “conturează o personalitate emblematică a picturii româneşti contemporane”, creatorul unui univers pictural fabulos “cu obsesive trimiteri la sinele românesc”, reuneşte un număr de 40 de tablouri în ulei şi 15 lucrări în ceracolor.
Invitaţia de a intra în universul artistului a fost făcută de criticul de artă ieşean Valentin Ciucă, exegetul care l-a prezentat pe Dimitrie Gavrilean ca fiind “un eminent discipol al maestrului Corneliu Baba”, “ucenicul vrăjitor” care a ieşit de timpuriu “de sub tutelara manta a profesorului” şi a descoperit pe cont propriu un univers mitologic pe care l-a marcat cu pecetea inconfundabilă a originalităţii.
“Stăpâne, am înmulţit talantul pe care mi l-ai dat!”
Subliniind faptul că ampla desfăşurare vizuală are darul de-a-i “scoate pe vizitatori din zgomotul îngrozitor al vremurilor”, Valentin Ciucă, pentru care Dimitrie Gavrilean “nu este doar un breughelian rafinat”, ci un maestru care, prin artă, a ajuns la esenţe, i-a îndemnat pe participanţii la vernisaj să-şi caute, fiecare, în această expoziţie, care este ca o “catedrală”, icoana la care să se închine.
“Dimitrie Gavrilean - a spus el - a luat ceva din aura acestei toamne a Sf. Dimitrie şi ne-a făcut să fim beneficiarii unui moment în care spiritualitatea a dominat!”.
În cuvântul de final, Dimitrie Gavrilean, care s-a plecat în faţa publicului, a preoţilor şi părinţilor călugări de la mănăstirile Bucium şi Bârnova care i-au fost alături la vernisaj, a mulţumit Bunului Dumnezeu pentru harul şi puterea de muncă cu care l-a înzestrat, subliniind că, atunci când va fi vremea să se prezinte în faţa ultimei judecăţi, şi-ar dori să poată spune: “Stăpâne, am înmulţit talantul pe care mi l-ai dat!”.
“Disponibilitate spre narativitate şi fantastic”
Maestrul Dimitrie Gavrilean, profesor la catedra de pictură a Universităţii de Arte “George Enescu” din Iaşi, doctor în arte vizuale, un artist a cărui operă se hrăneşte din spiritualitatea satului bucovinean, din frescele Voroneţului şi ale Humorului, are, aşa cum remarca criticul de artă Valentin Ciucă în monumentalul volum “Un secol de arte frumoase în Bucovina”, o “disponibilitate spre narativitate şi fantastic”, care „se îngemănează cu arta caligrafului” truditor pe pagini de manuscris.
Lucrările sale, care se circumscriu unei atmosfere de „vrajă şi umor”, abundă de „personaje din teatrul folcloric, mascaţi, cântăreţi din lăută, căiuţi şi capre, urşi şi cerbi policromi”, vibrând de „ecourile unei spiritualităţi din orizontul străvechi, primitiv, căruia i s-au alăturat elementele unui ev mediu întârziat...”.
