Cătălin MIHULEAC

Ultima peliculă pedofilică de interes mondial – cu participarea lui Polanski şi a ministrului francez Mitterand, care a interpretat în paralel şi un rol de poponaut – mi l-a amintit pe Kurt Treptow, istoricul american condamnat pentru aceeaşi faptă la temniţă românească grea. Mare diferenţă între cazul lui Treptow şi cel al lui Romică Polanski, deşi amândoi au fost realizatori de filme. Ţin să aduc aminte că americanul a primit pedeapsa maximă, deşi a cooperat cu justiţia română, şi-a recunoscut fapta şi nu s-a uşchit în străinătăţuri, lucru ce i-ar fi stat la îndemână.
Eu înţeleg cum a ajuns Treptow, un intelectual fin, la năravul care l-a trimis ani grei la bulău. Se ştie despre el că a fost repartizat pe plaiurile noastre ca agent al unui mare serviciu de spionaj. Păi, scuzaţi-mă, dar ce să spioneze în România? Secretele sărăciei perpetue? Formula chiciului politic? Misterul cuşmei de oaie, al opincilor de piele porcină sau al caselor de chirpici, fala arhitecturii naţionale? Miracolul gloduros al autostrăzilor săteşti, cu patru benzi, dacă socotim şi şanţurile? Tainele căruţelor pe care le întâlneşti conduse de ţăranoi beţi mangă, pe şosele cu pretenţii europene? Tenebrele genocidului din spitale?
Îmi pare rău, dar spionii americani au standardele lor, nu merg cu spionajul cum mergem noi cu pluguşorul. În aceste condiţii, când mare lucru de spionat nu era, Treptow şi-a amintit că reprezintă un popor care a dat lumii mari obsedaţi sexual, începând cu fraţii Kennedy, Larry Flynt, micul Clinton şi alţii.
Această amintire patriotică i-a dat un hotărâtor imbold, determinându-l să se dăruiască plăcerilor hormonale patologice, atrăgând în ele tineretul patriei noastre, care oricum altă treabă nu dă impresia că are. A făcut filmuleţe cu băieţei şi fetiţe, apoi le-a băgat pe siteurile dedicate celor ca Polanski şi Mitterand.
Mai e un lucru despre Treptow care le-a scăpat cretinilor ziarişti români. Judecătorul care l-a condamnat era şi tatăl a două fetiţe, ceea ce înseamnă că a dictat pedeapsa nu chiar în mod obiectiv... În fine, justiţie românească şi presă românească!
Zi-le pe nume şi apoi trage apa! Nu-i aşa, domnule Nistorescu?