Palierul de la etajul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina, perimetru amenajat ca galerie care etalează lucrările salonului de primăvară al artiştilor suceveni şi cernăuţeni cu genericul „Dialoguri artistice”, a găzduit, cu două zile în urmă, o lansare de carte. O carte de poezie care-şi anunţă astfel apariţia în ecourile încă nestinse ale „Primăverii Poeţilor”, festivalul internaţional de poezie recent încheiat (care s-a desfăşurat şi la Suceava pe parcursul săptămânii trecute), o carte care consolidează poziţia de versificator a lui Alexandru-Ovidiu Vintilă, autor care-şi semnează acum cel de-al doilea volum, după cel de debut intitulat,  cu grafie fără majusculă, „caricatura de cretă”.

Fidel aceleiaşi scriituri...democratice, în care nu există între litere ierarhia caracterelor mari, Alexandru-Ovidiu Vintilă intră din nou, după o pauză de câţiva ani, în atenţia consumatorilor de literatură, a celor de poezie cu precădere, pe zi ce trece tot mai puţini şi mai pretenţioşi, cu o carte intitulată „miezonoptice. tradiţia rupturii”.

 

„Elocvenţa se cultivă în aprilie...”

În prezentarea făcută de prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, decanul Facultăţii de Litere de la Universitatea „Ştefan cel Mare”, acesta ne-a atras atenţia că suntem în faţa unui titlu care „trebuie interpretat”.

Oricum trimiterile, directe, sunt către religie, dar interpretările, cu toată bunăvoinţa de care-am da dovadă, nu-şi vor găsi locul în paginile unui cotidian. Poate într-o revistă literară.

Aşa că, vom spune doar, după cum a remarcat criticul prezentator, că se simte „fiorul religios”, deşi autorul nu poate fi aşezat încă alături de poeţii mult mai răzvrătiţi decât el, catalogaţi ca „damnaţi anarhici”.

Concluzia a fost că Alexandru-Ovidiu Vintilă, a cărui calitate a versului constă în „austeritatea discursului”, se plasează ca autor „la limita dialogului răzvrătit cu divinitatea”.

Mircea A. Diaconu l-a înscris în rândul acelor poeţi care scriu „versuri convingătoare”.

O fi devansat, aşa cum ne spune în poezia „anamneză într-o amiază”, sfatul tatălui, care-i spunea că „elocvenţa se cultivă în aprilie / ca tufele de mărar...”.

Iată-l pe Alexandru-Ovidiu Vintilă cultivând elocvenţa ceva mai devreme, la jumătatea lui martie, dar bazându-se pe substanţă ştiind probabil că Nicolae Iorga ne-a avertizat că „sunt oratori cari stau cu totul goi supt mantia lor de elocvenţă”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului La limita dialogului răzvrătit cu divinitatea.

Comentarii