Cătălin MIHULEAC

Clasa magistraţilor din România nu e numai predominant coruptă, ci şi predominant infantilă. Ca să reiau o pildă cunoscută de tot norodul, cu regularitate calendaristică atacantul ieşean Ionuţ Bâlbă, celebru fotbaliator român în viaţă, este prins dându-se cu maşina ba beat cleşte, ba beat cleşte şi, ca un bonus de popularitate, cu permisul suspendat; dar niciodată – never, jamais - nu i se clinteşte barem un fir din mândra-i chică şi un rid pe moaca-i cam tâmpă. De fiecare dată, dosarul său penal îşi prăpădeşte filele pe traseu, oamenii legii fâstâcindu-se până la blocaj în faţa acestei vedete irepetabile a băşicii.
Ori de câte ori infractorul în tricou şi chiloţi mai face o boacănă, ştiristele alea cu ochi expresivi, care citesc de parcă au şapte orgasme în direct pe sticla tembelizorului, îşi încheie rostirea cu formula stas: ”Fotbalistul riscă o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între şase luni şi...”
Măi fetele tatii, refaceţi-vă conturul buzelor, potriviţi-vă silicoanele în rafturi, înşurubaţi-vă adânc în scaun şi calmaţi-vă, că omul nu riscă nimic, dar absolut nimic, nimic-nimic-nimic!
El poate să se suie mâine, în comă alcoolică, la hăţurile unui TIR, apoi să facă terci pe zebră 22 de pietoni, dintre care 11 copii, şi tot nimic n-o să paţe. N-o să paţe nica, fiindcă aparatul de pedepsire a infractorilor, care e atâta de negru în cerul gurii când pune gabja pe vreun pârlit, se topeşte ca ceara în vecinătatea caloriilor degajate de asemenea staruri.
Asta-i situaţia şi mereu asta o să fie la noi, iar dacă nu-i convine cuiva, n-are decât să ia calea codrului canadian, spaniol sau american, unde-i plin de români.