Cu tinereţea mea apăr viaţa

Vara trecută am fost la câteva mănăstiri împreună cu părinţii mei. Pe drum, am oprit şi pe la Sihăstria, ca să vedem mormântul părintelui Cleopa. Am intrat în biserică şi m-am rugat puţin, apoi m-am îndreptat spre mormântul părintelui. Când am atins crucea, am simţit ceva ce iese din mine. M-am simţit mai uşurată. Duhul Sfânt intrase în mine.

După ce m-am închinat la mormânt, m-am dus să cumpăr un lănţişor şi nişte suveniruri. La intrarea magazinului cu lucruri sfinte era afişată o pancartă pe care scria: „STOP AVORTURILOR!”. Bineînţeles că şi eu eram de acord cu această idee. Pe pancartă era scris un fel de text. După ce l-am citit, am rămas şocată. Am înţeles imediat că femeile ce fac avorturi ajung direct în iad.

Eu cred că avortul este un păcat foarte mare, pe care nu îl mai poţi repara. E ca şi cum eu m-aş pune în pielea acelor copii ce se află în burta mamelor lor şi aş aştepta să mă nasc, să văd lumina zilei, să văd surâsul mamei, dar totodată aştept cu groază hotărârea mamei.

Eu v-aş sugera să vă puneţi fiecare în pielea acelor copii nevinovaţi care mor. Spuneţi împreună cu mine: „Stop avorturilor!”

* Materialul face parte din campania împotriva avortului „Cu tinereţea mea apăr viaţa”

Ana-Maria VARTOLOMEI

Clasa a VI-a B

Şcoala Nr. 1 Suceava