Olga Kobylianska – Eternitatea unei mari prozatoare ucrainene

În noiembrie, ucrainenii, inclusiv cei din România şi îndeosebi etnia din Bucovina, o sărbătoresc pe celebra scriitoare Olga Kobylianska. Pe 27 noiembrie se împlinesc 148 de ani de la naşterea autenticei scriitoare bucovinene care a cultivat o limbă ucraineană „foarte frumoasă şi în acelaşi timp şi foarte armonioasă”, după cum a afirmat în cartea sa „Istoria literaturii ruseşti” din secolul XIX, francezul Louis Leger.

În asemenea momente aniversare, iubitorii creaţiei sale obişnuiesc să facă pelerinaje la locul ei de naştere spre a-i evoca personalitatea şi opera.

Respectând această tradiţie, ne vom reuni şi de această dată (pe 27 noiembrie 2011) la Gura Humorului, în judeţul Suceava, în jurul bustului ei, spre a ne întâlni în spirit cu marea scriitoare bucovineană. Mai ales că acum, chipul ei a descins printre noi, datorită bustului realizat de renumitul sculptor ucrainean din Lvov, Roman Romanovici, membru al Uniunii Artiştilor din Ucraina.

N-am uitat că din visurile unei vieţi atât de supuse şi smerite s-au ivit cântecul de slavă al unei libertăţi fără de margini, o dragoste împinsă până la sacrificiu pentru fermecătoarea Bucovină şi încrederea în viitorul Ucrainei. Tot Louis Leger scrie în volumul mai sus amintit că „ei (ucrainenii) n-au pierdut încă nădejdea că limba lor va pătrunde în Universitatea din Kiev şi poate chiar şi în viaţa politică”. Această nădejde a poporului ucrainean s-a realizat cu deosebire în zilele noastre, când Ucraina a devenit liberă, independentă şi prosperă.

Odată cu marea scriitoare ucraineană vin la întâlnire, în acest ceas sărbătoresc, şi eroii operei sale, mai ales Anna, prototipul tuturor femeilor nefericite.

Olga Kobylianska rămâne o importantă sferă de lumină în literatura ucraineană, iar noi suntem datori cu demersul nostru de evocare, aniversare sau comemorare, spre neuitare şi prosperarea civilizaţiei noastre ucrainene.

În consecinţă, pentru ca memoria acestei distinse scriitoare să fie mereu vie în conştiinţa noastră e bine ca în Bucovina să se ridice şi alte monumente de acest fel ca de exemplu în Suceava, pe locul fostei case parohiale în care a locuit pentru puţin timp, invitată fiind de scriitorul ucrainean şi parohul bisericii „Învierea”, Nicolae Ustianovici.

Noi, românii de etnie ucraineană, care, cu ajutorul frăţesc al poporului ucrainean, sprijiniţi ferm de Consulatul General al Ucrainei la Suceava, am realizat acest monument al marii scriitoare naţionale ucrainene, cât şi expoziţia de la Muzeul din Gura Humorului, cât şi cea privată a subsemnatului, în care s-a implicat direct Excelenţa Sa Vasyle Boiechko, Consul General al Ucrainei la Suceava, n-am putea s-o cinstim pe această scriitoare, care îşi dorea să vadă patria ei liberă şi independentă, cu daruri mai de preţ decât unindu-ne în cuget şi-n simţiri şi proclamând această zi a naşterii sale ca măreţ simbol al independenţei veşnicei Ucraine.

Prof. Ştefan HRENIUC