Primarul Ion Lungu spune că, dacă nu se va reuşi găsirea unui investitor, societatea se închide, ceea ce înseamnă şomaj pentru sute de oameni şi asigurarea căldurii şi apei calde prin intermediul CAF-urilor de la Ambro.

- Ce părere aveţi despre evaluarea realizată de firma de consultanţă despre privatizarea Termica?
- Încercăm să tragem concluzia să vedem dacă a făcut o consultanţă bună sau nu. Din ceea ce s-a prezentat ieri (nr. r: luni, în şedinţa de Consiliu Local) şi din caietul de sarcini făcut de către firma Schneker van Wyk & Pearson, eu zic că s-a făcut o consultanţă profesionistă. Este o firmă internaţională, are experţi multinaţionali, pe mai multe domenii de activitate, iar eu sunt convins că s-a făcut un caiet de sarcini echilibrat, care nu închide în nas uşa unui investitor, şi în acelaşi timp, lasă, şi de o parte şi de alta, obligaţii din partea municipalităţii, cât şi din partea firmei care ar putea să vină la Termica.

- Anul trecut era interes mai mare pentru cumpărarea Termica. Care e situaţia acum?
- Trebuie să fiu realist, ultima discuţie pe această problemă am avut-o în luna noiembrie, cu o firmă din Finlanda, în urma intervenţiei Biroului Comercial al Ambasadei Finlandei la Bucureşti. De atunci nu am mai avut discuţii pe această temă. Am avut 20 de oferte, chiar mai multe, la modul de dorinţă de implicare în procesul de privatizare al Termica, sunt firme de renume internaţional, foarte mari, din Franţa, Germania, Austria, Finlanda, Israel, Ucraina şi Rusia.
Aceasta a fost anul trecut. Fiind în perioada de aprobare a documentaţiei pentru privatizare, am încercat să evităm discuţiile pe această temă, şi nu am vrut să se lase loc la interpretări, că avem contacte cu firme în timpul în care noi lucrăm la documentaţia de privatizare.

CAF-urile necesită modernizări şi investiţii
- Sindicatele de la Termica spun că situaţia nu e tocmai bună, iar dacă se va ajunge la închiderea societăţii, CAF-urile nu vor putea asigura încălzirea pentru oraş.
- Situaţia nu este roz la Termica, de aceea încercăm privatizarea. Le mulţumesc sindicatelor pentru maturitatea de care au dat dovadă, pentru discuţiile civilizate purtate. Nu este o vinovăţie a cuiva, este doar o criză de sistem. Apreciez managementul directorului Plăcintă de la Termica şi al echipei de acolo, este un management de criză. Cu eforturile făcute împreună, am reuşit să aducem bani de la Guvern, lucru care nu se va mai putea realiza în perioada următoare, din mai multe considerente. S-a înţeles foarte clar că nu există altă posibilitate decât încercarea unui proces de privatizare, în ideea de a salva unele locuri de muncă şi patrimoniul de acolo.
Aceste cazane, CAF-uri, asigurau încălzirea întregului oraş înainte de 1989, plus partea de abur tehnologic din zona industrială, deci nu cred că se poate pune problema că nu vor avea capacitate suficientă pentru a asigura căldura şi apa caldă începând de anul viitor. Sigur, problema este de altă natură. Şi acolo trebuie să intervenim, să facem investiţii şi modernizări, de aceea noi trebuie să avem un răspuns cel târziu până în luna mai, ca să avem cel puţin jumătate de an la dispoziţie pentru a ne pregăti pentru iarna 2009-2010.
Nu mai putem funcţiona nici o oră pe actualul sistem de organizare. Este ultimul moment oportun de privatizare, întrucât astăzi Termica se află în echilibru, deşi are datorii de încasat de la Primăria Suceava. Nu are credite restante, şi în măsura în care nu se va privatiza, din cauza lipsei de lichidităţi există riscul ca Termica să înregistreze restanţe la credite, să intre în deficit financiar şi lipsă de lichidităţi.

Preţul real al vânzării este de 105 milioane de euro
- Preţul real e 88 de milioane de euro?
- Chiar mai mult. Dacă punem toate obligaţiile, inclusiv preluarea datoriei de 17 milioane de euro de la primărie, se ajunge cam la 105 milioane de euro. Am văzut că s-au făcut mai multe comentarii pe această temă, obligaţiile unui investitor sunt foarte mari. Nu este foarte important preţul cu care se vinde o societate. Şi în momentul în care s-a privatizat AMBRO, în 1996, FPS-ul a vândut societatea la vremea respectivă cu 3,3 milioane de dolari. Un membru de sindicat mi-a spus că dacă aşa e situaţia, de ce nu dăm Termica pe 1 euro?
Importante sunt angajamentele pe care le ia investitorul, nu preţul plătit. El trebuie să facă investiţii de minim 35 milioane de euro, să achite cele 12 milioane de euro pe care Termica le datorează băncilor, trebuie să asigure subvenţia de 30% către populaţie, care, după calculele noastre, înseamnă 23 de milioane de euro, pe cinci ani. Investitorul are obligaţii undeva la 100 de milioane de euro.
Un domn consilier, domnul Donţu, dacă nu mă înşel, spunea că, în măsura în care dacă, Doamne fereşte, nu se reuşeşte privatizarea şi Termica ajunge în faliment, dacă s-ar vinde activele de acolo, am lua tot 18 milioane de euro. E o judecată nu foarte sănătoasă. Mă interesează să salvăm Termica şi patrimoniul de acolo, să avem o societate puternică de energie electrică şi termică, să avem 1.000 de locuri de muncă, şi, de ce nu, în jurul ei să renască o nouă zonă industrială în Suceava.
Am văzut speculaţii legate de dezvoltări imobiliare. Sunt nişte aberaţii. Într-adevăr, Termica apare în patrimoniul Consiliului Local cu o suprafaţă de 150 de hectare, dar aceste 150 de hectare sunt întinse din oraş şi până la gara Văratec. Sunt fluxuri de producţie, fluxuri tehnologice. Probabil că 30% din teren este pe groapa de zgură. Nu văd suprafeţe compacte mai mult de 2-3 hectare la un loc. Nu cred că vine un dezvoltator să facă blocuri de o parte şi de alta a unei benzi de transport industrial. Sunt nişte aberaţii.

Cine cumpără Termica trebuie să păstreze domeniul de activitate 17 ani
- Ce garanţii avem că firma care va cumpăra Termica nu o va închide?
- Este obligatoriu să se păstreze domeniul de activitate pe perioada licenţei, ceea ce înseamnă vreo 17 ani. Este obligatoriu să livreze energie electrică către municipalitate, iar municipalitatea e obligată să o cumpere. Sunt mai multe obligaţii în caietul de sarcini, de aceea eu zic că este echilibrat. În măsura în care nu se respectă obligaţiile, se reziliază contractul şi investitorul pierde toţi banii.

- Firma care va veni va pune condiţii proprii, pentru că dă mulţi bani.
- Nu poate să vină cu condiţii proprii. Condiţiile nu se negociază.

- În aceste condiţii, există riscul să nu găsim nici investitor.
- Există, mai ales că nu e un caiet de sarcini accesibil. Nu vrem să ne încurcăm cu un SRL, care are o căsuţă poştală prin Bucureşti. Condiţiile de participare la licitaţie sunt destul de stricte, respectiv cifră de afaceri de 30 de milioane de euro, garanţie bancară de 2 milioane de euro, şi ca atare nu pot veni decât companii mari, interesate să dezvolte piaţa de energie. Există potenţial geografic, geopolitic, şi chiar de export în Moldova, posibilităţi prevăzute în studiul de consultanţă.

Preţul gigacaloriei nu va exploda
- Firma care va cumpăra Termica va avea monopol şi va putea impune un anume preţ pe piaţă. Aceasta este o altă temere.
- Nu este adevărat. Monopolul poate să îl aibă în relaţiile cu Consiliul Local. Noi suntem obligaţi să cumpărăm de la ei, ei sunt obligaţi să ne vândă nouă.
Ei se obligă să vândă cu 30% mai ieftin. Reglementările ANRSC cer aviz de la Consiliul Local. Nimeni nu cred că vine să facă afaceri din energie termică la Suceava. Noi trebuie să ajungem de unde am plecat. Când s-a proiectat această capacitate de producţie la Suceava, avea ca obiect de activitate energie electrică, aburul tehnologic şi abia la sfârşit energia termică către populaţie. Rentabilitatea investitorului trebuie să fie din dezvoltarea de capacităţi prin energie electrică. Acest lucru nu este posibil să-l facă Primăria. Retehnologizarea de acolo pentru a merge în regim de condensaţie de cogenerare presupune o investiţie de 30 de milioane de euro, echipamente de natură electrică, iar Primăria nu-şi poate permite acest lucru.
Noi rămânem în continuare cu partea de transport şi distribuţie care face parte din domeniul public şi nu se poate privatiza. Suntem într-o oglindă, Primăria trebuie să facă investiţie pe transport, distribuţie, şi se vor reduce pierderile din reţea de la 40% la 15%, iar investitorii trebuie să facă investiţii de minim 35 de milioane de euro şi să vândă energia cu 30% mai ieftin. Dacă preţul va fi mare, se vor descuraja consumatorii. Preţul trebuie să fie accesibil, ca să-i aducem înapoi pe consumatorii care au plecat de la sistemul centralizat, şi acest lucru este posibil. Mă întâlnesc cu oameni racordaţi la centrale pe gaz care mi-au spus că în momentul în care Primăria va veni cu preţuri comparative cu cele de la gaz, abandonează centralele. Preţul la gaz a crescut, şi siguranţa e o problemă. Sunt convins că intenţia investitorului este să dea energie la un preţ cât mai ieftin, ca să atragă consumatori.

„Sunt 50% şanse să reuşească privatizarea”
- Credeţi că se va găsi un cumpărător cu condiţiile impuse?
- Încerc să fiu optimist. Sunt 50% şanse să reuşească privatizarea, dar putem fi cu inima împăcată că am încercat această variantă, care după părerea mea este singura. Vorbesc în calitate de economist, care ştie să citească o structură de costuri, care are o experienţă managerială, este singura soluţie de a salva patrimoniul şi locurile de muncă de acolo.

- Noul investitor poate va considera că trebuie să reducă numărul salariaţilor. Nu-i puteţi impune să lucreze cu un anumit număr de oameni.
- Noi le putem impune să preia caietul de sarcini, cu condiţii ferme la pachetul de sarcini. Este obligatorie, în primă fază, preluarea întregului număr de salariaţi şi a contractului colectiv de muncă, iar în măsura în care se ajunge la situaţia de a se renunţa la o parte dintre salariaţi, intervine contractul colectiv de muncă care este operaţional, iar aici sunt prevăzute şi salarii compensatorii în caz de disponibilizări.

„Sperăm să fim un caz reuşit de privatizare”
- Aproape toate privatizările din România s-au finalizat prost. Nu există riscul ca şi această privatizare să fie una ratată?
- Mai sunt şi privatizări care s-au finalizat bine. Avem un caz la Ploieşti, unde o centrală asemănătoare este în proces de privatizare reuşit, au o gigacalorie ieftină. Sperăm să fim şi noi un caz pozitiv.

- Care este termenul limită pentru vânzarea societăţii?
- În măsura în care se respectă foaia de parcurs, această licitaţie de vânzare cu strigare va avea loc pe 10 aprilie.

- Dacă până atunci nu există nici un investitor?
- Ne vom aşeza la masă cu sindicatele, salariaţii, conducerea Termica şi Consiliul local. Repet, nu mai putem funcţiona nici o oră în actuala structură funcţională. Sunt directive UE, se indică să se intervină la consumatorii finali. Cei de la UE nu găsesc normal să dea subvenţie la combustibil pentru a produce energie termică, atâta timp cât la consumatorul final 50% din energie se pierde.

Trecerea în conservare va aduce disponibilizări de personal la Termica
- S-a făcut o evaluare referitor la costurile pentru reabilitarea CAF-urilor?
- Nu. În măsura în care se va ajunge acolo, trebuie făcute lucrări premergătoare, pentru iarna viitoare.

- Oamenii vor fi preluaţi de la Termica în acest caz?
- Cu siguranţă nu pot să încapă toţi oamenii acolo. Dacă trecem în conservare Termica, nu se poate prelua întregul personal, dar acest lucru rămâne să-l discutăm la momentul oportun.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Privatizarea Termica, o problemă spinoasă pentru Primăria Suceava.

Comentarii