Jurnalistul Dragoș Boța, de la cotidianul Gândul, a fost reținut o noapte pe aeroportul din Chișinău, la „camera sterilă”, fiind ulterior expulzat în România, la Timișoara, povestește acesta într-un articol din Gândul. „«Sunteți român? Ziarist? Ce vreți să faceți în Republica Moldova? Rămâneți pe loc». Pașaportul dispare în ghereta grănicerului care dă alarma. Imediat , sunt înconjurat de două gorile îmbrăcate-n uniforme verde pădurar. În timp ce ceilalți pasageri cu care am ajuns,azi puțin după miezul nopții, la Chișinău de la Budapesta, cu un avion al Moldova Airlines, trec fără probleme de control, doar eu și încă un ziarist român rămânem pe loc. Amândoi suntem români și pe deasupra și jurnaliști. Suntem studiați atent de paznici. Imediat apar și anchetatorii. Șefa de tură de la grăniceri – o blondă locotonent și «securistul bun», îmbrăcat la costum, cu o cămașă cu dungulițe verzi, deschisă tovărășește la gât, cu fața pătată de vărsat de vânt, care se recomandă sec Alexandru. Crispați la vederea pașapoartelor românești, încep să ne «toace»”, povestește Dragoș Boța.
Conform acestuia, grănicerii le-au spus că nu le pot permite accesul în Republica Moldova pentru că nu au rezervare la hotel sau invitație. Jurnaliștii au invocat argumente privind libera circulație, Uniunea Europenă și datele oficiale de pe site-urile Ministerului Moldovean de Externe.
De asemenea, „securistul bun” a tras concluzia: „De ce n-aveți bilet de întoarcere din Moldova? Păi cum să stați așa, fără să știți cum plecați? Unde mergeți așa prin țară? Trebuie să vă cheme cineva”, jurnaliștii întrebând ironic dacă președintele Voronin o să îi invite să meargă la conferința de presă.
Conform lui Boța, pașapoartele au fost confiscate și au fost anunțați că vor fi trimiși acasă cu primul avion.
„Până una alta, băiatul bun încearcă să ne câștige încrederea, invitându-ne la o țigară interzisă, în toaleta dinainte de intrarea în Republica Moldova. Din când în când, prin zonă, trece un locotenent colonel, cu fața de stâncă, care latră scurt ordine în rusește. Profitând de un moment de liniște, o moldoveancă îmbrăcată în uniformă de grănicer se apropie timid și, după câteva cuvinte, îmi aruncă cu glas șoptit: «Să știți că și nouă ne e tare greu aicea, cu situația asta». Se întoarce repede în ghereta sa, unde este luată la prelucrat de o colegă. Bineînțeles că în rusește”, mai scrie Boța.
De asemenea, jurnalistul scrie în Gândul că după un timp, grănicerii moldoveni i-au anunțat că vor fi expulzați, fiind duși în „camera sterilă” și sfătuiți „aveți grijî ci scrieți”.
„Cu paznicii în spate, suntem duși pe scurtătură în zona de plecări internaționale. Nu înainte de a mai fi odată controlați la sânge de polițiștii moldoveni, interesați mai mult de legitimațiile de presă, decât de orice altceva. În sala imensă, împodobită cu lalele din plastic, stăm în semiîntuneric și încă mai sperăm că vom intra în Republica Moldova. Degeaba. Un plutonier de grăniceri se postează în fața noastră, iar trei bănci mai încolo, un ins în civil, cu stație la cingătoare, ne supraveghează orice mișcare. Stăm pe întuneric, luminați doar de becurile de la ieșirile de urgență. Frigul ne înmoaie oasele. Liniștea din aeroport este spartă doar de țăcănitul tocurilor șefei de tură, care, din când în când, vine să se asigure că n-am dispărut. Nu că toate camerele de supraveghere nu s-ar mișca sincron cu orice gest al nostru”, mai povestește Boța.
Cei doi jurnaliști români au fost scoși din Republica Moldova „sub paza strictă a grănicerilor”. „Pașapoartele sunt predate de grăniceri într-un plic pilotului alături de ordinele de expulzare, botezate «refuz de trecere a frontierei». La Timișoara, primesc de la Poliția de Frontieră pașaportul și documentul grănicerilor moldoveni, care n-are ștampilă, ci doar o semnătură indescifrabilă. Aflu că n-am intrat în țara lui Voronin pentru că «nu dețin bilete de întoarcere din RM»”, conchide jurnalistul.
