Urât final. Ce urmează?

E vorba de finalul campionatului Spaniei, unde mi s-a întâmplat, singura dată în zeci și zeci de ani, să nu mă intereseze un El Clasico, cel de alaltăieri în care nu exista miză, Barcelona fiind deja campioana, fiindcă era absurd să presupui că poate pierde 4 meciuri la rând, începând chiar cu ăsta, iar Real să câștige toate cele 4 meciuri rămase de disputat! De aici, o lehamite în jocul Real-ului care pe noi, fanii de o viață, ne-a deranjat infinit mai mult decât scorul în sine, 2-0. Ceea ce se petrece la Real în aceste zile este de-a dreptul dramatic, mardeala aia dintre Valverde și Tchouameni de la antrenament fiind un caz fără precedent în istoria celui mai elegant, mai civilizat club din lume. Iar amenda administrată ambilor combatanți, câte 500 000 de căciulă, vorbește de la sine despre gravitatea întâmplării, chiar dacă cei doi au fost puși să mâzgălească niște mesaje online în care să mintă că n-a fost nimic grav și că între ei e numai dragoste, prietenie, miere. Eu merg mai departe cu analiza și am așa o bănuială că și aici sursa conflictului ar fi M’Bappe, coechipierul lui Tchouameni la naționala Franței, care când a lipsit din echipă, Valverde a fost eroul absolut, și toți ceilalți, precum Bellingham ori Vinicius, și-au reintrat în rolurile de mari fotbaliști. Discuția se poate extinde în diverse direcții. Problema majoră, însă, este cea a antrenorului. Nici Xavi și nici Arberloa n-au nimic care să-i fi putut impune în fața supervedetelor echipei. Iar ceea ce se preconizează, aducerea lui Mourinho, mi se pare doar amplificarea dezastrului: când a mai antrenat aici, a adus un joc îmbâcsit, închis, adică altceva decât e în gena Real-ului, pentru care spectacolul e totul. Acum era momentul unui Zizou (ar mai fi crâcnit vreunul!?) sau Klopp, dacă Ancelotti e ocupat. Dar Mourinho!? La urmă, cheia (în)succesului: indiferent ce antrenor vine, cât timp pe iarbă bântuie M’Bappe, mă îndoiesc că la Real se mai poate construi ceva.