Urâm și iubim politica!

Mircea Eliade spunea, în perioada interbelică, că în nici o țară nu se consumă atâta energie în politică. Nu cred că s-a schimbat pasiunea pentru politică a românilor nici acum, dacă urmărim atenția acordată acestui domeniu în mass-media, în discuțiile dintre cetățeni și chiar în dispute familiale încheiate uneori cu certuri. În același timp, asistăm la o „depărtare” verbală de viața politică din partea majorității cetățenilor, la o scârbă generală față de cei „de la butoane” și la sancționarea, tot prin vorbe, a tuturor acțiunilor și ideilor din zona puterii. Sectorul mai educat al populației, în mod special, consideră politica și actorii ei o zonă murdară, anacronică și nocivă. Nu explică cum ar putea funcționa democrația fără partide, politicieni, ideologii etc. Totuși, doresc regim democratic, mai ales cei „cu carte”.
Realitatea este că românii adoră să facă politică de „pe margini”, fără implicare majoră sau efort, să emită judecăți (neapărat de „valoare”) criticând-bârfind cu un entuziasm debordant. Faceți multă politică, dragi români, dar fără nici o finalitate pe plan economic, social, cultural, administrativ etc. Dar aveți subiecte eterne de „socializare”! Iar cei care sunt implicați direct și beneficiază de avantajele mari ale politicii „simt” poporul votant, îi transmit ce vrea să audă și își adjudecă votul său. De aceea cred că este mai bine să analizăm apetența pentru politică a cetățenilor prin prisma politicienilor de carieră. Atitudinea lor prezintă în oglindă opiniile și pasiunile votanților. Fiind specialiști în „aburire”, politicienii noștri, ca și cei de oriunde, își organizează campanile în mod diferit după momentul electoral. Politica de campanie electorală este diferită de cea intercampanie, atât ca intensitate, cât și ca mesaje. Am remarcat în ultimele campanii ca „noutăți” evitarea dezbaterilor între candidați (invenție herr Klaus), denigrarea extremă și fără probe a adversarelor (mahala politică), promisiuni aberante (eliminarea pensiilor speciale în 30 de zile) și chiar mesaje delirante (dacii se hrăneau doar cu aer și fructe de pădure). Asta vrea poporul să audă. În perioada dintre alegeri, politicienii se laudă (în bună parte cu realizările altora), se bârfesc și refuză să ia măsuri dure și necesare (regionalizarea și împărțirea administrativă, pensiile speciale etc.) de frica pierderii de voturi. Aceste atitudini concordă cu dorința poporului.
Apare și întrebarea normală referitoare la involuția vieții politice în ultimii 20 de ani (după momentele „intrării” în NATO și UE), la atitudinea prea „distantă” a elitelor naționale veritabile față de ea (la ei, „scârba” de politică pare veritabilă) și legată de afluxul anormal de mare de șarlatani și ticăloși cu succes electoral. De ce, datorită cui și mai ales în beneficiul căror sforari interni și externi s-a întâmplat? Avem răspunsuri, și probe (ce fac „serviciile”?). Pentru că dragostea nemărturisită de politică este, în zilele noastre, puternic „dirijată”, și nu în favoarea României. Pasiunea, inclusiv politică, a românilor a fost în permanență spre vest. Cum a apărut și s-a dezvoltat cea spre est? Manipulare și finanțare copioasă din est spre o zonă a publicului cu educație redusă este explicația pentru mine. Este adăugată gafelor și bâlbelor guvernării interne, dar și reprezentării externe deplorabile. În acest moment foarte sensibil al istoriei continentului și lumii.
Să repet că soluția pentru binele națiunii este ca cei care influențează sentimentele cetățenilor pentru politică, ură sau iubire, să fie persoane educate? Eu așa cred. Dumneavoastră? Aveți altă soluție de succes? Nu cred.