Uniunea Europeană și schnauzerul pitic

Știți cum e schnauzerul pitic? Extrem de simpatic, agil, energic, inteligent, devotat, foarte curajos, numai că nu știe că-i mic. Exact așa e și Uniunea Europeană, care pe lângă aceste calități, suferă și de o degradare genetică, pentru că, prin concepție, s-a vrut mai mare și mai puternică, dar n-a fost să fie. În copilărie părea că se dezvoltă normal și promitea a fi un schnauzer dacă nu uriaș, măcar unul mediu. Vremurile i-au fost însă potrivnice și creșterea s-a oprit. În ultimii ani am tot trăit momente în care ar fi fost bine să ieșim în față cu o postură impunătoare, fie alături de aliați, fie împotriva atacatorilor. Din păcate n-am prea impresionat pe niciunii. Și mai are schnauzerul pitic o caracteristică – e guraliv și se dă mare. Îl bagi în seamă sau îl ignori, lui tot îi trece. Comisia Europeană își arăta săptămâna trecută curajul ce-i stă în caracter, luându-se la un fel de trântă cu Statele Unite ale Americii. Că dacă SUA și Canada refuză în continuare să elimine obligativitatea vizelor pentru cetățenii din România, Bulgaria, Polonia și Cipru, le vom plăti cu aceeași monedă prin reintroducerea vizelor de călătorie în spațiul Uniunii Europene pentru cetățenii din cele două state. Nu știm dacă pe Comisie a mângâiat-o cineva sub bărbiță sau pur și simplu a ignorat-o, dar după modelul schnauzerului, Comisia s-a liniștit. Pur și simplu a decis marți să amâne cu trei luni aplicarea oricărei măsuri de introducere a vizelor pentru cetățenii din SUA și Canada ca formă de presiune pentru eliminarea restricțiilor de călătorie pentru români, bulgari, polonezi și ciprioți. Între timp, invită Parlamentul European și Consiliul European să lanseze urgent discuții și să adopte poziții despre cea mai adecvată soluție. Executivul Uniunii Europene are chiar și un termen limită, 12 iulie. Ce va fi după, e vai și amar de americani, dacă e să ne luăm după hârâiala simpaticului câine de vânătoare.