Curtea de Justiție a Comunității Europene (CJCE) de la Luxemburg a stabilit că, în situația în care unui parlamentar european îi este confirmată imunitatea de către instanța statului din care provine, Parlamentul European (PE) trebuie s-o respecte.
Articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene prevede principiul imunității deputaților europeni pentru opiniile sau pentru voturile exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor.
Conform articolului 10 din Protocol, pe durata sesiunilor Parlamentului European, parlamentarii beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări, iar pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare de la orice măsură de reținere sau de urmărire penală. În cazurile reglementate de acest articol, Protocolul prevede posibilitatea Parlamentului European de a ridica imunitatea.
Curtea de Luxemburg a statuat că este de competența exclusivă a instanței naționale să verifice dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea acestei imunități. Instanța națională nu este obligată să adreseze întrebarea PE, care – la rândul său – nu dispune de competența de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea imunității.
În schimb, dacă în urma cererii deputatului european vizat, PE a adoptat o decizie de apărare a imunității respective – aceasta constituie un aviz care nu produce efecte obligatorii față de autoritățile jurisdicționale naționale.
În toamna anului trecut, Curtea de Justiție a clarificat modalitățile de aplicare a imunităților deputaților europeni cu privire la opiniiile și la voturile exprimate în exercitarea mandatelor lor.
Într-o decizie din 21 octombrie 2008, Curtea de Justiție precizează, mai întâi, că imunitatea prevăzută la articolul 9 din Protocol are drept scop protejarea libertății de exprimare și a independenței deputaților europeni și că trebuie considerată drept o imunitate absolută care se opune oricărei proceduri judiciare.
Aceste explicații vin după ce Curtea de Justiție a Comunității Europene de la Luxemburg a fost sesizată cu privire la competența unei instanțe civile de a decide asupra existenței imunității unui parlamentar european în absența unei decizii în acest sens a Parlamentului European.
În 21 octombrie 2008, CJCE a luat în discuție sesizarea referitoare la privilegii și imunități, respectiv cea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a unor expresii jignitoare formulate de un membru al Parlamentului European.
Concret, cauza se referă la ridicarea imunității unui parlamentar european, respectiv a lui Alfonso Luigi Marra.
Protocolul cu privire la privilegiile și imunitățile Comunităților Europene consacră imunitatea parlamentarilor europeni pentru opiniile și voturile exprimate în exercitarea funcțiilor.
Alfonso Luigi Marra a fost membru al Parlamentului European între anii 1994 și 1999. În intervalul respectiv, acesta a difuzat un anumit număr de foi volante în care a criticat justiția italiană și anumiți judecători individualizați – Antonio Clemente și Eduardo De Gregorio.
Cei doi judecători italieni menționați în notele lui Marra au introdus în fața instanțelor italiene acțiuni pentru calomnie împotriva acestuia. Cum instanța de fond s-a pronunțat în favoarea acestora și le-a acordat daune interese, Marra a contestat decizia la Curtea de Apel Napoli.
La rândul său, Curtea de Apel din Napoli a menținut hotărârile primei instanțe și s-a pronunțat în sensul că afirmațiile în cauză formulate de Marra nu erau protejate de imunitatea parlamentară a acestuia.
Marra a declarat recurs la Curtea Supremă italiană de Casație, susținând, printre altele, aplicarea greșită de către Curtea de Apel din Napoli a Regulamentului de procedură al Parlamentului European, care specifică procedura ce trebuie urmată în privința cererilor de ridicare a imunității.
Instanța supremă din Italia a suspendat procedura internă și a solicitat Curții de Justiție să stabilească dacă instanța învestită cu judecarea unei acțiuni civile de despăgubiri împotriva unui parlamentar european este obligată să solicite președintelui Parlamentului European ridicarea imunității acestuia, în vederea continuării judecății și pronunțării hotărârii, sau instanța învestită cu judecarea cauzei civile poate să hotărască ea însăși cu privire la existența sau inexistența imunității, având în vedere condițiile concrete ale cazului în speță.
Concret, instanța de casație din Italia a solicitat să se stabilească, în primul rând, dacă, în cazul în care instanța națională care judecă o acțiune de despăgubiri introdusă împotriva unui deputat european cu privire la opiniile exprimate de acesta nu a primit nicio informație privind o cerere a acestui deputat adresată PE având ca obiect apărarea imunității sale, această instanță se poate pronunța ea însăși asupra existenței imunității menționate. În al doilea rând, se solicită să se stabilească dacă, în cazul în care instanța națională este informată despre faptul că acest deputat a adresat o astfel de cerere PE, această instanță trebuie să aștepte decizia PE înainte de a continua procedura inițiată împotriva acestui deputat. În al treilea rând, se solicita să se stabilească dacă, atunci când instanța națională constată existența imunității respective, aceasta trebuie să solicite PE ridicarea imunității în vederea continuării procedurii judiciare.
Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg a decis că, deși legislația internă recunoaște parlamentului național dreptul de a interveni în apărarea membrilor acestuia în situația în care o instanță națională nu respectă imunitatea, aceasta nu implică recunoașterea acelorași puteri PE în privința deputaților europeni care provin din acest stat, din moment ce Protocolul nu prevede în mod expres o astfel de competență și nici nu face trimitere la normele de drept național.
În situația în care un deputat european inițiază o procedură de apărare a imunității la PE, iar instanța națională este informată cu privire la această procedură, instanța menționată – ținând cont de necesitatea cooperării loiale între instituțiile naționale și autoritățile europene – trebuie să suspende procedura jurisdicțională și să solicite PE emiterea unui aviz în termenul cel mai scurt posibil, a stabilit CJCE.
Totodată, Curtea de Justiție subliniază că, în situația în care instanța națională a constatat existența condițiilor pentru recunoașterea imunității absolute prevăzute la articolul 9 din Protocol, imunitatea astfel recunoscută trebuie respectată atât de către instanță, cât și de către PE.
În consecință, această imunitate nu mai poate fi ridicată de PE, iar acțiunea introdusă împotriva deputatului european trebuie să fie respinsă.
