Acum aproape 50 de ani, după o muncă de două decenii, cu lopata, târnăcopul și cu roaba, în condiții dintre cele mai vitrege, se inaugura DN 17A, Sadova – Rădăuți, o cale rutieră cu priveliști extraordinare și de o necesitate incontestabilă până astăzi. Simbolul acestui drum este monumentul de la Palma, închinat celor peste 1.600 de oameni care au trudit la construcția acestei șosele de 52 de kilometri. În materialul de astăzi, cu sprijinul domnului Nicolae Popovici, de la Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, vom scrie despre povestea monumentului de la Palma, una savuroasă: monumentul a fost proiectat ad-hoc, pe un șervețel, și aprobat în câteva minute, în acea formă. Fotografia cu acest șervețel a fost publicată pentru prima dată de Revista Drumuri și Poduri din România, care a scris un material pe această temă împreună cu Radu Andrei, cel care a schițat proiectul pe un șervețel. Radu Andrei este profesor doctor inginer la Facultatea de Construcții și Instalații din cadrul Universității Tehnice “Gh. Asachi” Iași, iar în 1968 era inginer stagiar.
Șervețelul din pahar, care va rămâne în istorie
Pasul Palma a fost realizat în 1968, imediat după recepția noului drum, de colectivul șantierului Suceava al Întreprinderii de Construcții pentru Transporturi din Iași (ICT).
Inginerul Radu Andrei a povestit: „Știam că, odată cu finalizarea lucrărilor la acest drum, s-a făcut o placă comemorativă, din marmură, dedicată celor care au proiectat și construit drumul, care urma a fi amplasată undeva, pe acest traseu, pe un zid de sprijin, pe un pod sau pe un soclu. După terminarea lucrărilor de la podul de la km 20+900, de la Vatra Moldoviței, numit de localnici și «podul leilor», am primit ca temă, din partea directorului ICT de atunci, dr. ing. Mihai Boicu, să mă gândesc cum și unde ar fi cel mai potrivit loc pentru amplasarea acesteia, pe traseul drumului. Ulterior, la întrunirea de recepție a drumului, de la Vatra Moldoviței, la care participam și eu în calitate de inginer stagiar, la întrebarea directă a domnului Mihai Boicu, dacă m-am mai gândit la tema respectivă, am luat pur și simplu dintr-un pahar gol un simplu șervețel de hârtie, pe care am schițat instantaneu proiectul monumentului Palma și l-am transmis apoi, din mână în mână, către masa prezidiului”.
Ajustările simbolice făcute proiectului de pe șervețel
Șervețelul a ajuns în mâna directorului Întreprinderii de Construcții pentru Transporturi, care l-a analizat și aprobat pe loc.
“După o scurtă analiză, pe același șervețel de hârtie, directorul ICT a scos stiloul din buzunar și cu o mică modificare (a «tăiat» autovehiculul de pe pod), a semnat în semn de aprobare a proiectului, după care mi l-a transmis în sală, tot din mână în mână, spunându-mi: «După ce încheiem ședința, aș vrea să stăm de vorbă, în particular, ca să stabilim detaliile și condițiile de execuție». Așa s-a născut, pe șantier, ideea acestui monument al drumului Sadova – Rădăuți, monument care, finalizat și inaugurat în luna decembrie 1968, a fost adoptat și consacrat ca Monument al Drumurilor“, a povestit profesor doctor inginer Radu Andrei.
Pe șervețelul pe care a fost desenat monumentul se pot vedea foarte clar „ajustările” directorului ICT. Mașina de pe pod tăiată și aprobarea simbolică a proiectului – „Da” – realizate cu un stilou cu cerneală verde.
Primul monument închinat drumarilor, dintr-o perioadă în care se muncea încă la propriu cu palmele
Radu Andrei le-a explicat celor de la Revista Drumuri și Poduri din România că, pe lângă aspectul comemorativ, a vrut va obeliscul „Palmei” să scoată în evidență, pentru generațiile următoare, efortul uman și dăruirea muncitorilor, majoritatea localnici din zona Bucovinei, într-o perioadă în care munca manuală era esențială. Practic, oamenii au muncit la propriu cu palmele la acest drum. Referitor la spirala din jurul „Palmei”, foarte clară și pe proiectul de pe șervețel, aceasta reprezintă drumul care urcă în spirală, în jurul monumentului, terminându-se cu un pod simbolic.
„Am vrut să exprim dorința constructorilor pentru progresul rutier, conștienți că acesta nu poate fi realizat decât prin sacrificii și eforturi permanente de autodepășire”, a relatat inginerul.
La acest monument s-a lucrat timp de două luni, fără a mai fi nevoie de alte documentații sau prea multe aprobări pentru construirea lui. Lucrarea a reprezentat primul monument închinat drumarilor.
Lucrarea de artă este reprezentată sub forma unei mâini, cu o înălțime de aproximativ 7 metri, iar în jurul palmei șerpuiește, stilizat, un drum, având la capăt un pod. Placa de marmură a fost fixatăpe monument și are inscripția: “Construcția Drumului Național Sadova – Rădăuți s-a terminat în anul 1968 de către Șantierul de Drumuri Suceava din Întreprinderea Construcții – Transporturi Iași. Beneficiar Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași“.
Monumentul este amplasat la o altitudine de peste 1.000 metri și este construit din fier și beton armat, materiale de bază folosite în construcții. Este împodobit cu basoreliefuri sugestive, care cuprind vechea stemă a Moldovei (capul de bour) și scene din lucrările rutiere specifice – montarea grinzilor la poduri, trasarea elementelor geometrice pe teren, lucrări de terasamente executate mecanizat.
Recent, prin grija Asociației Profesionale de Drumuri și Poduri – Moldova „Neculai Tăutu” s-a mai adăugat o placă comemorativă metalică cuprinzând textul ”Baladei Drumului”, culeasă de la muncitorii care au participat acum 45 de ani la construcția acestui drum.
DN 17A, o muncă titanică, cu o mobilizare specifică epocii comuniste
În august 2013, Monitorul de Suceava a realizat un amplu material despre construcția DN 17A. Totul a fost posibil după un efort extraordinar a peste 1.600 de oameni care au lucrat aproape 20 de ani pentru a îmblânzi culmile Obcinelor Bucovinei și au realizat astfel o cale de legătură prin Sucevița – Vatra Moldoviței – Sadova.
Construcția celor 52 de km ai drumului național 17A a însemnat un efort deosebit. În cifre, această muncă titanică se traduce astfel: 1.595.000 mc de terasamente, din care aproape jumătate săpătură în stâncă, 96.000 mc balastare în fundația drumului, 24.900 mc piatră spartă în corpul drumului, 7,65 km de ziduri de sprijin, 15,5 km de drenuri, 184 de podețe cu deschidere de 1-5 metri și 33.500 de bucăți de conifere defrișate.
Chiar dacă a fost inaugurat oficial pe 15 decembrie 1968, construcția drumului național 17A a mai continuat și anii următori. Astfel, între 1969-1970 s-a construit un pod peste râul Moldova, în zona Sadova. Aici, activitatea i-a avut în prim-plan pe deținuții de la Penitenciarul Botoșani și s-a prelungit din cauza inundațiilor din acea vreme.
