Judecătorii instanței supreme vor lua în discuție, în 13 octombrie, recursul în interesul legii promovat de procurorul general al României cu privire la acordarea magistraților a unui spor de confidențialitate de 15-30 la sută din salariul de bază. Din cauza hotărârilor judecătorești diferite privind sporul de confidențialitate din justiție, procurorul general al României cere instanței supreme să tranșeze chestiunea, apreciind că magistrații și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchete nu au dreptul la un astfel de bonus.
Concret, unele instanțe au admis acțiunile formulate de judecători, procurori și personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și au dispus plata drepturilor salariale solicitate reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15 la sută sau 30 la sută din indemnizația de încadrare brută lunară sau din salariul de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Alte instanțe au respins astfel de solicitări.
În acest context, procurorul general al României, Codruța Kovesi, a sesizat, în 14 iulie, Înalta Curte de Casație și Justiție cu un recurs în interesul legii, cerând admiterea acestuia și pronunțarea unei decizii în sensul că, „judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, nu beneficiază de sporul de confidențialitate, acestora nefiindu-le aplicabile dispozițiile articolului 3 din Ordonanța Guvernului 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aprobată cu modificări prin Legea 444/2006, art.15 din Ordonanța Guvernului 6/2007 referitoare la unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea 232/2007, art.20 alin.3 din Legea 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism și ale art.13 din OUG 57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și indemnizațiile și celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, modificată prin Ordonanța Guvernului 9/2001”.
Kovesi arată că în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la acordarea sporului de confidențialitate judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, în raport de dispozițiile art.3 din Ordonanța Guvernului nr.19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, aprobată cu modificări prin Legea 444/2006, art.15 din Ordonanța Guvernului nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări prin Legea nr.232/2007, art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată și ale art.13 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, precum și indemnizațiile și celelalte drepturi ale membrilor Colegiului Consiliului, modificată prin Ordonanța Guvernului 9/2001.
Astfel, unele instanțe au admis acțiunile formulate de reclamanții și au dispus plata drepturilor salariale solicitate reprezentând sporul de confidențialitate în cuantum de 15 la sută sau 30 la sută din indemnizația de încadrare brută lunară sau din salariul de bază brut lunar, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, atât pentru o perioadă de trei ani, anterioară introducerii acțiunii cât și pentru viitor.
În acest sens, instanțele au reținut că potrivit dispozițiilor art.13 din Ordonanța Guvernului 9/2001 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului 57/2000 privind salarizarea personalului CNSAS, pentru păstrarea confidențialității în legătură cu faptele, informațiile, documentele de care iau cunoștință în cadrul funcției, personalul CNSAS beneficiază de un spor lunar de confidențialitate în cuantum de până la 30% calculat din salariul de bază brut.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.8 din același act normativ salariile de bază pentru funcțiile de conducere și de execuție din cadrul Consiliului sunt asimilate funcțiilor specifice Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curții Constituționale, etc.
În același sens sunt și prevederile art.3 din Legea 444/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului 19/2006 privind creșterile salariale care se acordă personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, care prevăd că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul sau avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar în cuantum de până la 15 la sută din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
Totodată, prin dispozițiile art.15 alin.1 din Ordonanța Guvernului 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut acordarea sporului de confidențialitate în cuantum de până la 15 la sută și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, modificată și completată s-a acordat acest spor de confidențialitate în cuantum de până la 15 la sută și membrilor Plenului, precum și unor categorii de personal, din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Însăși Ordonanța Guvernului 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în dispozițiile art.30 alin.3 acordarea sporului de confidențialitate personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării cu scopul de a asigura un tratament echitabil și similar tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează informații clasificate.
Or, obligația profesională de confidențialitate a fost impusă imperativ reclamanților de către legiuitor prin dispozițiile art.99 alin.1 lit.d din Legea 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.15 din Codul deontologic al magistraților și ale art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportată la art.9 din Codul deontologic al acestora, lacunar fiind numai cuantumul procentual al acestui drept salarial, spun unele instanțe.
Totodată, s-a constatat că reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică (numită sau aleasă), astfel încât se află în situație identică nu doar comparabilă cu personalul mai sus amintit, din unitățile bugetare privind acordarea dreptului la o contraprestație salarială sinalagmatică pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate. Aceștia desfășoară o activitate judiciară ce implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate) constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, secretul bancar, economic, drepturi de proprietate intelectuală, fapt ce îi îndreptățește la acordarea sporului de confidențialitate.
De altfel, o parte din reclamanți dețin certificate ORNISS prin care se certifică gestionarea informațiilor clasificate, potrivit dispozițiilor art.28 din Legea 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Documentul notează că magistrații și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se află într-o situație identică și nu doar comparabilă cu personalul din unitățile bugetare sub aspectul prestării unei munci în mod continuu sau succesiv cu efectul identic al executării în mod egal și nediferențiat al aceleiași obligații de confidențialitate, iar refuzul acordării sporului de confidențialitate constituie o evidentă discriminare, în sensul dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din Ordonanța Guvernului 137/2000.
Potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Reclamanții, în calitate de reprezentanți ai sistemului judiciar sunt discriminați în sensul art.2 și 6 din Ordonanța Guvernului 137/2000, întrucât le-a fost refuzată plata sporului de confidențialitate, cu motivarea că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, fapt ce nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege, deoarece nu categoria socio-profesională este resortul, obiectivul și elementul generator și fundamental al stabilirii și acordării sporului salarial pentru confidențialitate în sistemul de salarizare.
Singurele obiective și elemente care conduc la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, cu sublinierea că această diferențiere se reflectă numai în salariul (indemnizația) de bază nu și în sporurile salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare, precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea numai în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate, cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, etc.
În caz contrar, sunt încălcate principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, care se coroborează cu reglementările internaționale în materie, respectiv, dispozițiile art.7 și art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, care garantează dreptul tuturor persoanelor la protecție egală a legii împotriva oricărei discriminări și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare, notează documentul, făcând referire la deciziile judecătorilor prin care s-a admis acordarea sporului.
Alte instanțe au respins acțiunile reclamanților, magistrați și personal auxiliar de specialitate, privind acordarea sporului de confidențialitate cu motivarea că aceștia nu fac parte din categoria personalului militar și a funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, personalului CNSAS, cel al Consiliului Național privind discriminarea, etc. Instanțele au apreciat că situația acestui personal nu este considerată comparabilă cu cea a magistraților și personalului auxiliar de specialitate din sistemul judiciar, al căror statut și sistem de salarizare este reglementat prin legi de sine stătătoare, motiv pentru care nu se poate reține o discriminare în acest sens.
De altfel, față de prevederile Ordonanței Guvernului 137/2000 nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament diferențiat. Or, Statutul personalului din sistemul autorității judecătorești beneficiază de o diferențiere de tratament, care are o justificare obiectivă prin raportare la deosebirile dintre aceste grupuri socio-profesionale, în considerarea condițiilor de numire, funcționare și eliberare din funcție.
În acest sens, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. De asemenea, s-a reținut că sporurile, premiile și stimulentele acordate demnitarilor și altor categorii de salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de constituție, au mai statuat unele instanțe.
O acțiune similară, introdusă de procurorul general al României s-a soldat cu o bulversare a bugetului Ministerului Justiției.
În 19 martie, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație au aprobat acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 la sută din salariul de bază brut lunar judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, în condițiile în care procurorul general susținea contrariul.
„Solicit admiterea recursului în interesul legii și pronunțarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și a dispozițiilor art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, aprobată prin Legea 334/2001, în sensul că, judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor nu mai beneficiază, începând cu data de 1 octombrie 2000, de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 la sută din salariul de bază brut lunar”, susținea Kovesi în recursul în interesul legii înaintat ICCJ.
Instanța supremă, însă, a admis recursul în interesul legii, dar în interesul magistraților și al personalului auxiliar, legiferându-și practic drepturile.
Premierul Călin Popescu Tăriceanu afirma recent, în cadrul unei conferințe de presă comună cu ministrul Justiției, că unele salarii din sistemul de justiție au ajuns, ca urmare a unor decizii de legiferare luate în interes propriu de către judecători, la un nivel aberant și nejustificat, depășind orice limită a bunului simț.
„După părerea mea, în sistemul de justiție au apărut în momentul de față, prin această manieră de legiferare în interes propriu a judecătorilor, niște salarii care au ajuns la nivele pe care le consider absolut aberante și nejustificate, au depășit orice limită, inclusiv cea a bunului simț. Nu este posibil ca în România un domeniu, fie el și justiția, să-și legifereze în nume propriu și beneficiu propriu”, spunea Tăriceanu.
