Sînt un gafeur fără speranță de vindecare

Într-un pamflet din august 2000, Mircea Mihăieș își bătea joc, la modul finuț, de Emil Constantinescu, enumerînd cîteva din gafele sale memorabile, între care „simpatica inițiativă de a-l felicita de Crăciun pe președintele Turciei, a cărui religie nu e neapărat legată de suferințele Mîntuitorului nostru!”
Mă rog, cu cît omul e mai mare, cu-atîta, probabil, și gafele sale prind în greutate. Iar sărbătorile de iarnă constituie un mediu perfect pentru dezvoltarea și înmulțirea unor gafe sănătoase și longevive.
Pe mine, fiecare zi mă așteaptă cu o normă obligatorie de gafe, pe care trebuie s-o îndeplinesc. Din punctul de vedere al gafelor, sunt asemenea unui proletar, care-n fiecare zi are de făurit un număr minim de piese la strung. Cu deosebirea că, în timp ce de Sărbători numărul de piese ale strungarului mai poate și scădea, gafele mele din această perioadă a anului cresc în număr și consistență.
***
Spre exemplificare, dar și ca un fel de autocritică severă, aduc la cunoștință cîteva din gafele antologice, pe care le-am comis la cumpăna dintre ani:
1. Am urat „Mulți, mulți ani!” unui scriitor foarte la modă, care – am aflat ulterior – intenționează să se sinucidă în primul trimestru al anului.
2. I-am dorit cu voce tare unui vecin să aibă frigiderul plin cu mușchiuleț și păstrămioară. Omul mi-a întors spatele, nu înainte de a-mi răcni că-i vegetarian convins și că oricine nu-i tîmpit își poate da seama de asta.
3. Stomatologului care-mi amenaja interior cavitatea bucală – montîndu-mi plombe de gresie și coronițe de faianță – i-am trimis o felicitare pișicheră, unde-i uram să fie tot anul iubit de femei. În aceeași zi, asistentul său mi-a comunicat că șeful e homosexual, și că mă sfătuiește să mă îndrept spre alt cabinet dentar.
4. Și, cum sfîrșitul încoronează opera, flăcăului care a fost numit, de puțin timp, pentru a combate crima națională organizată, i-am expediat un Moș Crăciun gonflabil, cu textul „Fie să eradicați corupția și nepotismul din țară!”
Seara – o voce care s-a recomandat „Moș Crăciun Gonflabilul – m-a sfătuit la telefon să las aluziile, pentru că și ce dacă șeful de la crimă organizată a studiat la o facultate unde decan era unchiul său, care l-a transferat de la fără frecvență la zi și l-a ajutat, apoi, să termine șef de promoție?
Ce-i cu asta? Ce, eu n-am nepoți?
Ba am, i-am răspuns, dar nepoții mei sunt gonflabili.
Drept pentru care vocea a rostit o încheiere pe care nu v-o pot reda.