Cu toții am ajuns de multe ori în situații în care ne simțim neputiincioși, avem impresia că nu vedem sau nu putem ajunge la o soluție, ne simțim singuri și neînțeleși, dar mai ales că situația prin care trecem este cea mai dramatică și că suferim cât pentru toată umanitatea și dacă nu găsim nici măcar o explicație logică pentru tot acest calvar ne găsim deja la limita suportabilului care de multe ori ne trimite la rațiuni divin-cosmice care oricum ne nedreptățesc.
În aceste situații care pot fi generate de oriunde, de la o neînțelegere cu mama până la crizele existențiale profunde sau iubiri neîmpărtășite, relații semnificative care se dizolvă în eter, experimentate la orice vârstă, suntem provocați de viață să găsim noi resurse în interiorul nostru care să ne mobilizeze și să ne susțină în depășirea și rezolvarea cât mai adecvată a situației cu care ne confruntăm. Numai că structura de factori implicați interacționează într-un mod atât de subtil încât o categorie de oameni găsesc soluții care îi satisface pe moment și… treaba lor cum gestionează în continuare lucrurile, că de… e viața lor și fac ce vor cu ea, și bravo lor pentru asta. O altă parte caută ajutorul la persoane învestite afectiv cu încredere și putere de intervenție (vezi familia, grupul de prieteni, rețeaua de suport social). În astfel de cazuri persoana poate alege soluții ținând seama și de experiența celor care au dat deja „cu capul de pragul de sus„ beneficiind de învățăturile-lecțiile acestora fără să treacă prin experiența lor. Mai există o categorie de persoane care recunoaște nevoia unui sprijin de specialitate dar care nu e nici medic, nici psihiatru („că doar nu-s nebun„), nici preot. Ajunși în acest punct oamenii își amintesc că ar mai fi o meserie…..cea de psiholog parcă….și care cică e la modă acum ….că așa am văzut noi prin filme …Bun, bun dar unde găsesc unul ? de aici încep show-rile ….dă telefoane în stânga și în dreapta….n – ați văzut, n-ați auzit ? …ok și dacă găsesc unul după atâta zbatere ce–mi poate face el ?…chiar mă poate ajuta ? că am auzit atâtea că nu mai știi în care însă ai încredere. Până aici se știe că sunt foarte mulți tineri licențiați în psihologie ….dar de ce se găsește atât de greu unul care să mă asculte și pe mine ?……însă asta e deja altă poveste….
Dar am bătut destul câmpii (tipic psihologicesc, fără cap și fără coadă)….fii dom-le la obiect ….chiar așa ce poate face un psiholog, că poate face multe (….) dar pentru mine ce poate face ?
Relația adult – adult
Păi, în primul rând poate stabili cu tine o relație specială denumită relație terapeutică, care nu este nici relația medic-pacient, nici maestru –ucenic, nici profesor- elev, atunci ce este ?….este o relație adult- adult care înseamnă multe dar pentru tine este important să știi că este sau ar trebui să fie o relație în care ești acceptat așa cum ești, nu ești judecat, nu ți se dau sfaturi, nu ți se dau rețete de ieșire din situația de criză, nu ți se spune ce și cum să faci,….. atunci ce face această relație?
În această relație ai posibilitatea să împărtășești, să împarți cu cineva ceea ce ai din preaplin, emoții pe care nu ai reușit să le exteriorizezi și care te macină înăuntru, gânduri care te seacă de energie, furii pe care nu ai avut unde sau pe cine să le descarci, comportamente care se manifestă fără ca tu să dorești asta sau pur și simplu ai obosit să fii într-un anumit fel și nu știi cum sa faci schimbarea.
Relația terapeutică îți mai oferă o oglindă în care cu puțin curaj, perseverență și voință poți descoperi lucruri minunate despre cine ești fără să știi, să te redescoperi, să te reconfigurezi și să deprinzi un nou mod creativ-evolutiv de a te raporta la tine și la ceea ce ți se întâmplă acum și aici. Referitor la aceste aspecte este important ca fiecare client să-și găsească terapeutul potrivit, intervenția și succesul ei depinzând fundamental de relația profund umană dintre cei doi și nu în cele din urmă de talentul, experiența și școala terapeutică în care s-a format specialistul. În acest sens clientul ar fi bine să se învețe să întrebe despre acestea chiar pe specialistul căruia are intenția să i se încredințeze. Acest lucru, chiar dacă pare cel puțin neobișnuit, este important pentru că problemele sunt abordabile pe mai multe aspecte și planuri, iar școlile terapeutice au specificități de abordare care pot fi sau nu în acord cu nevoile prezente ale clientului. Pe de altă parte, astfel de întrebări arată maniera în care clientul își asumă rolul de adult și implicit responsabilitatea propriei deveniri. Drum lung și anevoios Întâlnirea cu psihologul este un creuzet al creșterii tale care îți aduce clarificare pe multe niveluri, înțelegere a modului propriu de funcționare, un alt punct de vedere asupra situației cu care te confrunți, îți lărgește câmpul conștiinței, îți activează resurse poate niciodată folosite, și cel mai important te ajută în luarea deciziilor astfel încât să acționezi în primul rând în acord cu tine însuți, eliberat de sarcini pe care le duci de prea mult timp, unele dintre ele care nu au fost niciodată ale tale dar le-ai purtat tot timpul în acest tărâm magic al inconștientului…..de care însă poți deveni conștient. Și dacă ai noroc și terapeutul tău are și deschideri spirituale care pot avea tangență sau nu cu școala în care s-a format atunci nu pot decât să te felicit pentru curajul de a cere ajutor pentru că situația care te-a adus la el nu este decât momeala care ți s-a dat de către rațiunea divină pentru a face un pas important în evoluția și viața ta. Descoperi ulterior că ceea ce-ți părea de nedepășit îți aduce pe fața acum transfigurată un zâmbet liniștit care vine de astă dată din înțelepciunea înțelegerii faptului că nu există bine și rău, urât și frumos, iubit și nesuferit, ci că lucrurile SUNT pur și simplu și că la acest lucru suntem și noi chemați SĂ FIM PUR ȘI SIMPLU.
E drept că acest drum este lung și anevoios… și dacă o țin așa încep sa o iau iarăși pe coclauri filosofico-spirituale de astă dată….dar el poate deveni o aventură în care poți ajunge creatorul propriei vieți, și un psiholog bun te poate ajuta și el puțin….pentru că totdeauna un terapeut bun va recunoaște că succesul terapiei aparține întotdeauna clientului, care știe cel mai bine drumul și decizia îi aparține în întregime… terapeutul nu face decât să-l însoțească cu o luminiță alături.
Sigur că ar fi de dorit ca astfel de interacțiuni cu tine (cum este prezentul mijloc mass-media) să fie constante oarecum sau cel puțin la îndemână dar asta nu depinde numai de mine ci și de tine… așadar la bună vedere…
