Prinderea câinilor de pe străzi – poveste fără sfârșit

În fiecare zi, cel puțin un sucevean este mușcat de un câine vagabond. Pe lângă spaima trasă și pericolul de a fi schilodiți sau infectați cu rabie – unul din virușii cu cea mai mare rată a mortalității, în întreaga lume, îngrijirea rănilor și vaccinarea implică costuri destul de mari și tratamente dureroase.
Aproape zilnic au loc accidente în care sunt implicați câinii care umblă liberi pe străzi. Unii mor pe loc, alții ajung schilozi, suferă cu săptămânile, până se mai înzdrăvenesc și se târâie în două sau trei picioare, în vreme ce alții mor chinuiți, roși de viermi, chiar de sunt încă în viață.
De mai bine de 12 ani de zile, câinii de pe străzile Sucevei sunt considerați o problemă, an de an se vorbește de fel de fel de soluții, se pornesc fel de fel de campanii, de prindere sau de sterilizare. Unele mai eficiente, altele mai puțin. Cert e că după atâta timp, nu s-a schimbat nimic. Cei care consideră câinii de pe străzi un pericol au toate motivele să fie nemulțumiți, așa cum sunt și cei cărora le pasă de soarta acestor animale, care s-au dovedit a fi cel mai bun prieten al omului timp de mii de ani, pentru că locul lor nu este pe străzi, înfometați și bolnavi, ci ca animale de companie sau cel mult într-un adăpost, unde să fie îngrijiți.
Ieri, aleșii locali au ratat din nou ocazia de a se pune de acord în privința găsirii unei soluții la această problemă.
Licitația de desemnare a unui operator privat, care să prindă contra cost câinii de pe străzi – soluție considerată mai rapidă și mai eficientă decât actualul serviciu de ecarisaj al primăriei, este deocamdată blocată, existând unele probleme de legalitate.
Soluții ar mai fi, dar în lipsa unui consens între membrii unui Consiliu Local preocupat mai mult de orgoliile politice decât de problemele orașului, gestionarea câinilor vagabonzi nu rămâne decât un subiect de campanie, de care se va vorbi mereu, din patru în patru ani, timp în care se speră că problema se va rezolva de la sine.