Post și rugăciune

Postul e medicament. Copilul trebuie să învețe să postească, cel puțin de două ori pe săptămână, miercurea și vinerea.
Să meargă apoi la biserică iar seara, când se termină spectacolele, tatăl să-l ia de mână și să-i arate lumea care iese de la teatru. Să râdă de bătrânii care s-au dovedit mai fără minte decât tinerii, chiar decât cei foarte tinerei, pentru că n-au alungat flacăra dorinței trezită în ei. Apoi să-l întrebe pe copil: “Ce crezi că au câștigat toți acești oameni? Nimic altceva decât rușine. S-au făcut de râs și de ocară în ochii lumii care-i va judeca aspru”. Făcând aceasta, tatăl îi va spori mult sila copilului față de spectacolele și de muzicile deșucheate.
Și mai există unul: rugăciunea. Copilul trebuie învățat să se roage cu căldură și cucernicie. Și să nu-mi spui că nu va voi, pentru că un copil care are o gândire corectă și este și plin de viață, se roagă cu ușurință.
Exemple? Câte vrei: Daniel și Iosif. Nu-mi spune că Iosif avea 17 ani. Gândește-te că el a reușit să-și atragă iubirea tatălui său mai mult decât ceilalți frați.
Iacov, nu era și mai tânăr? Sau Ieremia. Daniel, nu avea doar 12 ani? Solomon, iarăși tot 12 ani avea când a rostit acea minunată rugăciune. Iar tânărul Samuel își învață el însuși învățătorul.
Să nu deznădăjduim! Unui copil nu-i place să se roage dacă este foarte tânăr ca suflet, nu ca vârsta, adică dacă sufletul lui nu este format.
Un copil trebuie să învețe să se roage cu cucernicie și pe cât îi este posibil, să ia parte la privegheri, în general să ne străduim să-i insuflăm caracterul unui om sfânt.
Un copil care nici nu jură, nici nu vorbește urât, nu înjura și nu urăște, ci în loc de toate acestea postește și se roagă, va fi cu siguranță un om foarte înțelept.
(din „Părinți, copii și creșterea lor” – www.ioanguradeaur.ro)