Plecarea părinților în străinătate, între abandon și responsabilitate (I)

MOTO: ”Mai bine să îți rămână copiii educați decât bogați”, Epictetus, filos grec
Probabil majoritatea părinților care intenționează să plece la muncă în străinătate își pun următoarea întrebare: cum este mai bine, să rămân în țară pentru a mă putea ocupa de educația copiilor dar cu bani puțini, sau să plec în străinătate de unde să trimit bani copiilor neglijând astfel educația lor? Alți părinți nu-și pun nici măcar aceste întrebări, plecând în străinătate fără remușcări, banii pentru ei reprezintă totul, educația copiilor trecând pe un plan secund, spunând probabil că, dacă vor exista bani mulți, se vor rezolva automat toate problemele, inclusiv creșterea și educația copiilor. Mai există categoria celor care nici nu-și pun problema să plece sau preferă să pună unitatea familiei și educația copiilor pe prim plan.
Legătura afectivă părinți – copii: factor esențial al dezvoltării bio-psiho-sociale normale Afecțiunea, dragostea și grija părintească, atașamentul sunt o necesitate fundamentală a fiecărei ființe umane, la fel cum este și cea de hrană sau de securitate. Nesatisfacerea acestei nevoi poate afecta fundamental dezvoltarea și creșterea bio-psiho-socială. Copiii care trăiesc separați de părinți resimt dramatic starea de privațiune în care se află. Această pierdere favorizează dezvoltarea sentimentului de instabilitate în relații cu adulții. Copilul pierde siguranța propriei identități, se comportă confuz, se marginalizează. Studiile în domeniu demonstrează că prezența și afecțiunea familiei de origine sunt indispensabile unei dezvoltări fizice, psihice și sociale normale. Atunci când copilul este părăsit de către ambii părinți se instalează ceea ce specialiștii numesc „efect de abandon”, cu toate implicațiile psiho-comportamentale ale acestuia.
Nicoleta Daneliuc
DGASPC Suceava