Parlamentarii Subcomisiei de adoptare a Codului penal au decis ca la infracțiunea de hărțuire să se precizeze că cel care își urmărește victima fără drept sau fără un interes legitim să fie pedepsit. Parlamentarii au adoptat textele infracțiunilor cuprinse în titlul privind infracțiuni contra libertății persoanelor.
Ei au votat ca la articolul 206 privind hărțuirea să se precizeze că „fapta persoanei care, în mod repetat, urmărește victima ori îi supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, fără drept și fără un interes legitim, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă”.
Alineatul 2 al articolului 206 arată că „efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență sau conținut alarmează victima, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate”
Astfel, forma adoptată de parlamentari adaugă la propuenrea Ministerului Justiției expresia „fără drept sau fără un interes legitim”.
Totodată, parlamentarii au adoptat articolele din capitolul privind traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile.
Astfel, au fost adoptate infracțiunile propuse de Ministerul Justiției privind sclavia, traficul de persoane, traficul de minori, supunerea la muncă forțată sau obligatorie, proxenetism, exploatarea cerșetoriei, folosirea unui minor pentru cerșetorie.
Ministerul Justiției a propus ca în noul Cod penal să existe o incrimarea nouă referitoare la hărțuire, „pentru a răspunde unor cazuri apărute în practică în care diferite persoane – în special femei – sunt așteptate și urmărite pe stradă sau în alte locuri publice, ori sunt tracasate prin intermediul unor mesaje telefonice sau similare, toate acestea fiind de natură a crea o stare de temere sau de îngrijorare persoanei în cauză”.
Incriminări similare există și în alte legislații europene, textul din proiect fiind inspirat de dispozițiile art. 222-16 C. pen. francez, art. 179septies C. pen. elvețian, § 390a C. pen. norvegian și de cele din legislația engleză (în special Public Order Act 1986 și Protection from Harasment Act 1997).
