Numeroși cetățeni italieni își vând ilegal organele interne pe Internet din cauza crizei economice, transplanturile fiind făcute însă în țări precum Bulgaria, România sau Israel, potrivit ediției de miercuri cotidianului La Repubblica, citată de Adnkronos International în pagina electronică.
Potrivit La Repubblica, numărul anunțurilor de acest gen pe Internet a crescut, fiind adăugate secțiuni speciale pentru a-i atrage pe cei care doresc să-și vândă ficatul, rinichii sau măduva spinării.
Prețurile pentru organe variază între 50.000 și 300.000 de euro, potrivit cotidianului italian. Sute de anunțuri au fost publicate recent în limba italiană de persoane care vor să-și vândă organele, iar numărul acestora a crescut anul trecut odată cu începerea crizei economice.
Vânzarea de organe vitale este ilegală în Italia, astfel încât cumpărătorul și vânzătorul se deplasează de obicei în Bulgaria, România sau în Israel pentru intervenția chirurgicală, susține cotidianul italian.
Anunțurile au devenit atât de răspândite astfel încât au adoptat un limbaj și o tehnică de marketing comună. În acestea sunt incluse de obicei informațiile persoanelor, însoțite de o poză a cărții de identitate, de analize de sânge, date de contact, suma de bani cerută și de scurte biografii. „Bună ziua, am postat anunțul ce acest site ca o ultimă variantă. Sunt tănăr, dar, din păcate, nu am găsit încă un loc de muncă decent și mă confrunt cu o situație economică foarte dificilă și, prin urmare, am decis să scap de ceva indispensabil și sunt dispus să-mi vând o parte din ficat, un rinichi, măduva spinării sau orice este necesar pentru a face rost de bani să-mi ajut în continuare familia”, se poate citi într-unul dintre anunțuri.
Potrivit cotidianului, un transplant de rinichi în Israel poate costa 20.000 de euro, în vreme ce în India prețul pieței este de circa 638 de euro. Anual, sunt vânduți peste 15.000 de rinichi și 14.000 de ficați. Principalele țări exportatoare de organe sunt Brazilia, Argentina, China, Columbia, Mexic, Turcia și Afganistan, în vreme ce între țările „importatoare” se numără Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Italia, Olanda și Germania.
