NU CANDIDEZ!… PREFER VIAȚA!

Sunt ani mulți de când, în preajma alegerilor politice, sunt confundat…
Drept care, grație nădejdii, unii oameni de bună-credință speră să candidez pe undeva. Alții, dimpotrivă – din cauza unui soi de analfabetism funcțional – în urma citirii textelor critice semnate de mine în presă ori postate pe feisbucluc – își închipuie că râvnesc să iau locul te miri cărui precar demnitar. Iar de aici, după situație, îmi parvin îndemnurile private și ofertele partidelor.
Firește că sunt și dintr-aceia care înțeleg că a rosti deschis adevărul în care cred este un act de curaj și respect dezinteresat; sau, mai precis: de respect pentru interesul public: regional sau la nivel de țară, cauza sănătății mediului fiind o chestiune de sănătate individuală și de securitate națională!…
Este lucrul neînțeles de majoritatea politicienilor, motiv pentru care mereu ”mediul” – la toate nivelurile, de la ”centru”, la județe – a intrat pe mâna unor impostori.
Revenind la subiect: nu intru în vreun partid și nici nu voi candida vreodată pentru vreo funcție politic-administrativă!
Dincolo de experiențialul meu serios pe tărâmul cercetării psihicului politicienilor – cercetare soldată cu ”principiul selecției morale negative”, drept doctrină ubicuă și tristă concluzie ! – se află Iubirea:
Iubirea mea pentru libertatea personală – condiție a creativității! – implicit pentru proiectele educativ-culturale ”pro natura” în curs – cărți, conferințe, cursuri, gazetărie etc. – pentru muzică, sporturi (ca practici, nu doar consumație… la televizor) și pentru alte ”expediții la noi acasă” (cum își intitula o carte scriitorul biolog Alexandru Filipașcu) sau prin unele părți de Europă, fiind călător, nu turist „all inclusive”.
Toate acestea vor naște pesemne noi proiecte de Eco-Artă, întrucât aceasta constituie sensul și crezul meu; cu accent pe eco-literatură, spre a trezi frăția omului cu toate cele aflate în Marea Lucrare Divină – ”corola de minuni a lumii” – din care omul face parte, nefiind stăpân, ci doar „primus inter pares” (”primul dintre egali”), așadar, răspunzător pentru viața tuturor.
Și o lămurire:
Calitatea de senator – în istoricul senat roman – era condiționată de practicarea unei arte. La ora actuală – din cauza ”selecției etice negative”, ca principiu de partid – politica este plină cu ignorați lipsiți de orice talent și bun-simț, doar niște lacomi dornici să o ”rentabilizeze”, transformând în bani tocmai ”corola de minuni a lumii”. Locul meu nu are cum fi între ăștia!…
Iar cei care înțeleg aceste rânduri, înțelegând să își descopere și să își cultive propria vocație – talentele – vor trăi cu sens, evitând oricare dependențe; de politicieni și sistem, înainte de orice!