MULȚUMESC!

În articolul de astăzi, cerându-vă iertare pentru îndrăzneală, am scris despre mine, despre anii pe care i-am împlinit și despre urările de bine sosite pe adresa mea.
Octavian Paler spunea că fericirea nu înseamnă să ai ceea ce dorești, ci să dorești ceea ce ai și nu pot decât – fiind de acord cu asta – să-i mulțumesc lui Dumnezeu pentru că a îngăduit să am parte de atâtea bucurii pe parcursul vieții.
Celor care m-au felicitat, ieri, de ziua mea, precum și cititorilor acestei rubrici, le ofer acest sonet ca semn de mulțumire și recunoștință pentru că mi-au fost – și îmi sunt – aproape…
Sonet 58
Am împlinit opt ani… peste cincizeci,
Sunt omul care-am fost întotdeauna
Și nu-mi doresc nici stelele, nici luna,
Doar de-ar mai fi câțiva, măcar treizeci.
N-am mers la braț cu ura și minciuna,
Nu am bârfit cu nimeni pe poteci,
Iar de-am putut să-ajut, fără vreun „deci”,
Am alungat din suflete furtuna.
Cu viața-ntreagă oglindită-n ani
Salut, aici, prieteni și dușmani,
În numele a tot ce e firesc
Și-mbrățișând emoția din dor,
Purtând, în gânduri, roșu de Humor,
Nu pot să spun decât: VĂ MULȚUMESC!
Constantin MOLDOVAN
„Mulțumirile sunt cea mai nobilă formă de gândire, iar recunoștința este fericire dublată de reflecție.” (Gilbert K. Chesterton)
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!