Precizia bisturiului și rigoarea protocoalelor sunt elemente esențiale în chirurgia generală, însă dincolo de acestea activitatea în sala de operație este și un act de rezistență umană. Pentru dr. Sorin Hâncu, cetățean de onoare al municipiului Suceava, fost șef al secției Chirurgie și fost director al Spitalului Clinic de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, un astfel de moment, petrecut în primii ani de după 1990, îi aduce lacrimi în ochi și acum. Medicul povestește cu emoție unul dintre cele mai intense cazuri cu care s-a confruntat în cariera sa, când a ținut la propriu în mâini inima unui om.
În perioada tulbure de după Revoluție, la Spitalul Județean a fost adus de urgență un tânăr înjunghiat în urma unei altercații. Dr. Hâncu a intervenit suturând plaga, însă, pe masa de operație, cordul pacientului s-a oprit brusc. Într-o epocă în care lipsurile sistemului medical erau acute, aparatura de resuscitare se afla încuiată în cabinetul de explorări funcționale. Cheia era la medicul cardiolog, aflat la acel moment acasă. Fără acces la tehnologie, chirurgul a luat decizia de a deschide toracele pacientului. A spălat zona cu apă călduță – ulterior avea să afle că protocoalele cereau apă rece pentru stimularea repornirii – și a cuprins inima tânărului în palmă.
Timp de o oră, până când un mesager s-a dus la locuința cardiologului și s-a întors cu cheia salvatoare, dr. Sorin Hâncu a efectuat masaj cardiac manual neîntrerupt. O oră în care inima acelui om a bătut prin efortul fizic și voința chirurgului. Pacientul a supraviețuit și, peste ani, dr. Hâncu avea să afle că tânărul de atunci a ales calea credinței, devenind preot.
Cu tremur în voce și ochii umeziți de emoție, dr. Sorin Hâncu mărturisește astăzi că „nu mi-e rușine că îmi dau lacrimile, când îmi amintesc”, recunoscând că emotivitatea l-a însoțit mereu când a fost vorba despre profesie, despre părinți sau despre fiicele sale.
Sensibilitatea asumată completează o carieră densă profesional. Absolvent al Facultății de Medicină din Iași, Sorin Hâncu și-a început activitatea la dispensarul din Buciumeni, în județul Galați, trecând apoi ca medic secundar prin școlile Spitalului Fundeni și Spitalului de Urgență București. În 1981, a venit la Suceava alături de soția sa, Cornelia, tot medic. Primele șase luni le-au petrecut locuind chiar în spital, într-o rezervă de la etajul IV, o perioadă de pionierat care i-a sudat de comunitatea locală.
În 1991 a devenit medic primar, iar din 1992 a preluat conducerea secției Chirurgie. Ulterior, timp de aproape opt ani, până în 2005, a fost director general al spitalului din Suceava. Era o perioadă în care instituția avea o responsabilitate foarte mare, având în subordine toate circumscripțiile rurale și urbane, policlinicile, creșele și spitalele din Dumbrăveni și Zvoriștea. În cei 45 de ani de carieră, dintre care 35 dedicați spitalului sucevean, dr. Hâncu a adunat peste 40.000 de operații – o medie de 4-5 intervenții pe zi, inclusiv sâmbăta și în gărzi epuizante. În toți acești ani, medicul a păstrat neschimbat un obicei al secției: contravizita de la ora 17:00, momentul în care chirurgul, chiar dacă nu este de gardă, vine de acasă la spital să-și vadă pacienții.
Fostul președinte al Colegiului Medicilor Suceava s-a pensionat în 2016 și de atunci profesează în sistemul medical privat.
