MJ: Cererea de arestare în vederea extrădării a lui Necolaiciuc trimisă SUA încă din februarie 2008



Ministerul Justiției informează că cererea de arestare în vederea extrădării a lui Mihai Necolaiciuc, precum și cererea de extrădare au fost formulate și transmise Departamentului de Justiție al SUA încă din februarie 2008, pe baza încheierii Judecătoriei Sectorului 1 București.
Joi, Biroul Național Interpol a informat Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și Judecătoria sectorului 1 București, cu privire la faptul că „cetățeanul român Mihai Necolaiciuc a fost arestat în data de 17 iunie 2009 de către US Marshals Service și Biroul de Migrație și Vămi”.
„Informarea a fost făcută pe baza notificării pe care Biroul Național Interpol a primit-o din partea Interpol Washington prin care autoritățile române au fost încurajate să transmită, pe canale diplomatice, autorităților americane cererea de arestare în vederea extrădării, precum și cererea de extrădare”, precizează ministerul.
În acest context, MJ a anunțat că cererea de extrădare privindu-l pe fostul director general al CNCF-CFR Mihai Necolaicuc – acuzat de prejudicierea companiei cu aproape 70 de milioane de euro – e transmisă încă din februarie 2008, ministerul precizând că „va continua să colaboreze cu autoritățile SUA în acest caz”.
Direcția Națională Anticorupție care l-a trimis în judecată pe Necolaiciuc pentru fraudă arată că, la solicitarea procurorilor anticorupție, în 16 martie 2007, Judecătoria sectorului 1 București a decis emiterea unui mandat de arestare preventivă, a unui mandat european de arestare și a unui mandat de urmărire internațională în vederea extrădării, toate pe numele lui Necolaiciuc. Decizia instanței a rămas definitivă prin nerecurare (nu a fost atacată cu recurs), prin urmare cele trei mandate sunt valabile, urmând să-și producă efectele.
Mandatele au fost trimise, în 20 martie 2007, Inspectoratului General al Poliției Române – Direcția de Investigații Criminale – Serviciul urmăriri și Ministerului Administrației și Internelor – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol.
În 22 martie 2007, Biroul Național Interpol a comunicat mandatele de arestare european și internațional tuturor birourilor naționale afiliate la OIPC Interpol.
Pe de altă parte, mandatul inițial de arestare preventivă emis anterior într-un alt dosar penal (la data de 20 octombrie 2006) de către Judecătoria Sectorului 1 București, pe numele lui Necolaiciuc Mihai a fost anulat din motive de vicii de procedură la instanță. Însă, anularea a avut loc după data de 16 martie 2007, prin urmare activitatea de urmărire generală și internațională a lui Necolaiciuc nu a fost întreruptă niciun moment, a explicat sursa citată.
În 20 octombrie 2006, judecătorul Andi Malaliu de la Judecătoria sectorului 1 București a emis un mandat de arestare preventivă și un ordin de urmărire internațională pe numele lui Mihai Necolaiciuc, în perioada în care acuzatul se afla în Austria.
Necolaiciuc avea deja viză pentru zece ani pentru Statele Unite.
În baza mandatului național, DNA cere emiterea mandatului european de aestare pentru Necolaiciuc, moment în care avocatul ales al acuzatului află de primul mandat.
Astfel, avocatul Viorel Spânu a făcut recurs la Tribunalul Capitalei, unde s-a constatat faptul că mandatul a fost dat fără ca apărătorul ales al lui Necolaiciuc să fie citat, fiind încălcat dreptul la apărare, astfel că a fost restituit dosarul Judecătoriei sectorului 1 pentru rejudecare.
În 23 martie 2007, instanța Judecătoriei sectorului 1 a decis retragerea mandatului de arestare internațională emis pe numele fostului director general al CNFC-CFR, Mihai Necolaiciuc, precum și cererea de arestare în vederea extrădării și mandatul de arestare european.
Judecătoria sectorului 1 a luat această decizie, întrucât aceste documente au fost emise în baza mandatului de arestare preventivă emis de judecătorul bucureștean Andi Malaliu în 20 octombrie 2006, mandat ce a fost anulat de către Tribunalul București, care a constatat neîndeplinierea unor formalități procedurale.
Totodată, Judecătoria sectorului 1 a hotărât, emiterea unui mandat de arestare preventivă pe numele lui Necolaiciuc, pentru 30 de zile, termen care va curge din momentul punerii în executare.
Procedura de extrădare decurge de regulă aproximativ 40 de zile, susține Poliția.
Direcția Națională Anticorupție precizează că urmărirea generală și internațională a lui Necolaiciuc nu a fost întreruptă niciun moment.
Potrivit DNA, activitatea de urmărire internațională efectuată anterior datei de 1 ianuarie 2007 s-a desfășurat în baza convențiilor internaționale la care România este parte. Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, activitatea de urmărire europeană și internațională se desfășoară fie în temeiul acelorași convenții, fie în baza mandatelor de arestare european și internațional emise de instanțele românești, a căror valabilitate derivă din calitatea României de stat membru UE.
Solicitarea procurorilor de emitere de mandate de arestare se justifică prin aceea că Necolaiciuc se sustrage de la urmărirea penală, iar pe de altă parte cele două dosare în care s-a cerut emiterea de mandate se referă la fapte care au creat un prejudiciu estimat la aproximativ 50 milioane euro, respectiv peste 19 milioane euro Companiei Naționale CFR SA.
Mihai Necolaiciuc este dat în urmărire generală de Poliția română din 26 octombrie 2006, după ce polițiștii nu i-au dat de urmă, între timp procurorii anticorupție conexând cele 25 de dosare în care este vizat acuzatul.
Poliția preciza, în 2007, că Necolaiciuc este acuzat că, în perioada 2000-2003, în calitate de director general, administrator și ordonator de credite la Compania Națională Căi Ferate – CFR SA a efectuat nelegal cheltuieli cu titlu de investiții fără a avea aprobarea Adunării Generale a Acționarilor, a achiziționat produse la prețuri supraevaluate – prejudiciul fiind estimat la peste 1.700 de miliarde de lei vechi.
Totuși, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a declanșat urmărirea penală, în martie 2006, împotriva fostului director general al CNFC CFR, Mihai Necolaiciuc, alături de acesta fiind acuzat și fostul secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Traian Panait, ambii cercetați în legătură cu o fraudă de peste 27 de milioane de euro.
În acest dosar mai sunt învinuite alte 29 de persoane, între care foști reprezentanți ai conducerii Ministerului Transporturilor și ai Căilor Ferate Române.
În perioada 2000-2004, conducerea CN CFR SA a fost asigurată în principal de Mihai Necolaiciuc – fostul director general al CFR SA și Vasile Tulbure, din echipa managerială făcând parte și fostul director economic Viorica Olaeru și fostul director comercial Gabriel Misir.
În urma încheierii unor contracte de achiziții care ar fi produs prejudicii statului, poliția a deschis mai multe dosare, în paralel parvenind și DNA alte sesizări, astfel că s-au înregistrat 25 de lucrări, care vizau activitatea defectuoasă a conducerii CFR. Toate acestea au fost conexate într-un singur dosar.
Anchetatorii au fost interesați de persoana care l-a desemnat pe Necolaiciuc ca șef al CN CFR. Deși procurorii s-au așteptat ca acesta să spună că a fost numit de Miron Mitrea, au fost surprinși să afle că Anca Boagiu a fost cea care l-a adus, în iulie 2000, pe Necolaiciuc la București de la Regionala CFR Iași, unde a deținut funcția de director general, susțin surse apropiate acuzatului.
Între timp, procurorii DNA au stabilit că, în 2004, Traian Panait ar fi aprobat transferul ilegal, fără plată, din patrimoniul CNCF CFR în cel al firmei CFR SA, a unor active în valoare totală de aproximativ o mie de miliarde de lei vechi (27 milioane de euro). Printre aceste active figura Complexul balneo-sportiv Băneasa, aflat sub ipotecă, și Hotelul Bucoviva din Vatra Dornei, ce era pus sub sechestru asigurator.
Între activele transferate se află și Complexul Sangov, Hotelul Astoria din București, Căminul Grand, precum și alte obiective turistice.
În acest dosar, Necolaiciuc este acuzat că, în perioada 2001-2003, ar fi încheiat mai multe contracte în mod ilegal, prin care ar fi urmărit supraevaluarea lucrărilor executate și achitarea unor plăți nejustificate către firmele prestatoare.