Băile valahe! N-a mai rămas nici urmă din aceste tainice așezăminte care făceau parte, cândva, din viața cotidiană a orașului. Le aducem însă în lumina difuză a teraselor bucureștene de fițe din paginile scrise cândva de un călător – Stanislas Bellanger, un franțuz care s-a ivit pentru prima dată pe malurile Dâmboviței pe la 1836, când venise să regleze niște chestiuni juridice, ca moștenitor al unchiului său, un oarecare Parrent, fost consul al Franței la București.
Iorga însuși îl citează pe francezul călător care adună în trei cărți paginile lui de memorii valahe. Din cea de a treia, “Le Keroutza” (Căruța), publicată la Paris, în 1846, în două volume, cităm și noi.
“La București, vei întâlni două feluri de băi: turcești și valahe. Despre faima celor din urmă aveam să-nțeleg, pentru că am fost conduși acolo. Acele băi sunt situate în cartierul de-i zice Lipscani, unul dintre cele mai urâte ale orașului, iar clădirea în care se află este asemeni unui stup uriaș. I-am dat ocol de trei ori, fără a-i descoperi intrarea, după care l-am întrebat pe dl G. pe unde se poate intra. Mi-a indicat o trapă la nivelul pământului, care semăna cu acelea care astupă intrarea dinspre stradă a pivnițelor în orășelele noastre de provincie. Am fost uimit, dar nu mi s-a părut imposibil să fie așa. Mi-am amintit că orientalii prețuiesc mai puțin forma și mai mult fondul, că nu sunt interesați de fațadele locuințelor lor, dar că sunt atenți la interioare, plăcându-le desfătările tainice; mi-am amintit și că-n ciuda ținutei lor neglijente, toarnă pe ei șipuri de balsamuri și parfum”.
Deși sunt destule ruine ale unor băi romane pe teritoriul fostei provincii imperiale Dacia, băile valahe nu aduc aproape deloc cu acestea. Împrumută, mai degrabă, din atmosfera lascivă a băilor turcești și probabil că numai nevoia boierului muntean de a fi altfel decât turcul a făcut ca în oraș să existe și băi turcești, și băi… valahe, unde trudeau “băieși și băieșițe” din popor. Să mergem mai departe pe firul cărții lui Bellanger, descoperind împreună universul umed și lasciv de sub podelele Lipscanilor.
Sursa: antenasatelor.ro



