În aproape toate facultățile există un număr mare de familii universitare, iar în majoritatea acestora posturile scoase la concurs sunt „cu dedicație”, se arată într-un raport al Coaliției pentru Universități Curate, prezentat luni. Coaliția pentru Universități Curate a monitorizat integritatea a 42 de universități de stat din totalul de 56, timp de un an, iar analiza a urmărit în general managementului financiar al acestora, transparența și corectitudinea administrativă și corectitudinea academică, care viza plagiatul sau avasare pe merit a cadrelor didactice. Rezultatele studiului au fost prezentate, luni, într-o conferință de presă.
Nepotismul familiile universitare și modul de accedere la posturile universitare sunt probleme care scad calitatea guvernanței, spun autorii raportulului.
În 95 la sută dintre facultățile evaluate a fost identificat un număr foarte mare de familii universitare, iar în majoritatea universităților posturile scoase la concurs sunt „cu dedicație”.
De exemplu, în Universitatea București există aproximativ o sută de familii soț – soție sau părinte – copil, iar ocuparea posturilor scoase la concurs se face preferențial. Ele sunt acordate persoanelor preferate de conducerea facultății sau de un cadru universitar, ale căror competențe sunt puse sub semnul îndoielii, potrivit autorilor raportului
Un aspect pozitiv cu privire la Universitatea din Bucureștui este faptul că jumătate din facultăți sunt conduse de cadre didactice tinere.
Deși majoritatea universităților evaluate respectă toate prevederile legale privind organizarea cursurilor pentru ocuparea posturilor didactice – anunțarea lor în Monitorul Oficial, pe internet și în presă, cazurile cele mai frecvente sunt acelea în care la concurs se prezintă un singur candidat. Astfel, majoritatea posturilor par a fi „dedicate” unor persoane dinainte stabilite, aflându-se totuși sub acoperire legală, potrivit raportului.
Această problemă este accentuată de lipsa acută de personal didactic calificat, de cele mai multe ori, și de lipsa unei strategii manifeste de atragere de noi cadre didactice printr-o competiție reală.
Coaliția pentru Universități Curate mai arată că promovarea pe anumite funcții nu se face pe bază de merite. De exemplu, la nivel de conferențiar și profesor universitar există o tendință generală a învățământului superior românesc ca ocuparea acestor poziții să se realizeze numai prin promovare în interiorul universității, și nu prin cooptarea de noi cadre didactice.
Această situație reflectă faptul că promovarea pe postul de profesor universitar continuă să fie considerată mai degrabă ca o etapă implicită în cariera universitară și mai puțin ca un proces competitiv de recunoaștere a valorii profesionale de vârf.
Evaluatorii au spus că în cadrul universităților monitorizate au întâlnit situația neocupării a până la 30% din totalul normelor didactice, pentru a păstra posibilitatea legală de a invita cadre didactice internaționale.
Raportul menționează un caz în care Universitatea Petrol și Gaze Ploiești a acceptat să fie dată în judecată de profesorul Dragoș Ciuparu pentru ca, printr-o hotărâre judecătorească, să i se recunoască ca vechime anii în care și-a desfășurat activitatea didactică în străinătate – doctorat la Paris, lector la Yale University. Universitatea nu putea recunoaște această vechime în muncă pentru că ar fi încălcat legislația românească în vigoare.
De asemenea, autorii raportului arată că nepotismul ridică semne de întrebare cu privire la obiectivitatea promovărilor și a evaluărilor colegiale. Acolo unde unul dintre membrii familiei ocupă o funcție de conducere, aceasta poate afecta negativ inclusiv distribuția normelor didactice și, implicit, a veniturilor.
Cu toate acestea, cadrele didactice, în general, nu percep familiile universitare ca fiind un fenomen dăunător universității, dar sunt și reticente să abordeze subiectul. Principalul argument avansat în favoarea familiilor universitare constă în faptul că profesorii tind să își găsească parteneri printre colegii de breaslă, iar copiii acestora tind să urmeze cariera părinților.
Autorii raportului salută unele reglementări în codul de etică privind conflictele de interese ce pot fi generate de înrudirea cadrelor didactice. De exemplu, în cadrul regulamentelor de la Academia de Studii Economice, există prevederi prin care se interzice ocuparea unor funcții, dacă pot apărea situații de conflicte de interese pe fondul unor relații de rudenie. Totuși, la nivel ASE există cazuri de rude care lucrează în universitate, însă nu fac obiectul unor conflicte de interese în ierarhia verticală a structurii de conducere ASE, se arată în raport.
În cazul Academiei de Studii Economice se respectă toate prevederile legale privind organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice, dar s-a constatat că la concursuri nu se prezintă mai mult de un candidat. Accesul la poziții universitare în cadrul ASE reprezintă mai degrabă o promovare, decât un concurs real, susțin autorii studiului.
În toate discuțiile cu persoanele din conducerea universităților, evaluatorii au fost asigurați că gradațiile de merit nu se dau decât în baza unor criterii bine stabilite bazate pe performanță științifică și academică. Cu toate acestea, criterii și metodologiile folosite, listele cu gradații și salarii de merit nu au fost prezentate complet, acesta fiind cazul a 74 la sută dintre universități. În cele mai multe cazuri, gradațiile de merit nu urmează valoarea profesională, ci se distribuie între membrii catedrei pe criterii mai degrabă legate de nevoile sociale.
Cu toate că există regulamente și grile de evaluare a performanței individuale, punctajul obținut pe baza dosarului este irelevant. Consiliul fiecărei facultăți este atotputernic și decide prin vot alocarea gradațiilor de merit. Apare, conform legii, și condiția de vechime. Astfel, tinerii par a fi defavorizați la acordarea gradațiilor de merit.
Astfel de situații de nepotism au fost semnalate și la Universitatea din Bacău, există persoane înrudite aflate în funcții de conducere și subordonare. De asemenea, acordarea gradațiilor de merit se face opac, lista acestora nefiind publică nici la cerere.
Raportul semnalează că și la Universitatea de Nord din Baia Mare numărul familiilor universitare este ridicat și recomandă includerea în codul de etică a unor reguli cu privire la interzicerea activității la aceeași catedră a unor persoane înrudite
În ceea ce privește Universitatea Politehnica din București, performanța reprezintă punctul principal, dar din păcate la capitolul existenței „familiilor universitare” se poate constata un număr semnificativ, iar sistemul este mai degrabă unul închis, în care de regulă la concurs se prezintă doar o persoană.
În ceea ce privește Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) „Carol Davila” București, concurența neloială în cadrul concursurilor pe posturi nu oferă garanția selecției personalului universității pe baze competitive. Aspecte ale concurenței neloiale includ, printre altele: diluarea criteriilor ISI de apreciere a performanței în cercetare, ignorarea conflictelor de interese între candidați și membrii comisiilor de concurs, verificarea deficitară a validității declarațiilor candidaților în dosarele de concurs și lipsa de transparență a rezultatelor acestor concursuri, se arată în raport.
De asemenea, universitatea nu aderă la reglementări privind criteriile de incompatibilitate în alegerile sau numirile pe posturile de conducere. În plus, UMF „Carol Davila” se confruntă și cu o incidență ridicată a familiilor universitare, scriu autorii raportului.
Printre deficiențele majore estimate pentru managementul financiar se numără: lipsa de validare periodica a competențelor echipei de management financiar prin competiții deschise, lipsa de transparență privind gestionarea resurselor, și competiție foarte redusă în cazul a peste 50% din achiziții.
În ceea ce privește Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca, impresia evaluatorilor este că nepotismul nu este un fenomen generalizat, fiind însă concentrat în funcțiile de conducere.
„Considerăm anormală existența a două rude de gradul I în poziții decizionale sau încadrarea a două rude de gradul I în aceeași structură, una dintre ele având funcție de conducere”, se arată în raport.
