Evenimentele de la mineriada 13-15 iunie 1990 au fost anchetate din 1997 de procurori miliari și civili, sute de persoane fiind audiate ca martori și alte câteva zeci, printre care mai mulți oficiali, puse sub învinuire, dosarele fiind încheiate prin încetarea urmăririi penale în urma prescripției.
Procurorii Parchetului instanței supreme au decis scoaterea de sub urmărire penală a fostul președinte Ion Iliescu în dosarul privind mineriada, din aceleași motive ca și în cazul revoluției, unde fostul magistrat Dan Voinea, care a condus Secția Parchetelor Militare, a comis o serie de nelegalități.
Au fost scoși de sub urmărire penală Ion Iliescu, Virgil Măgureanu – fost șef al SRI, Mihai Chițac – fost ministru de Interne, Victor Athanase Stănculescu – fost ministru al Apărării, precum și alți patru oficiali din perioada mineriadei.
De asemenea, procurorii au constatat intervenția prescripției și au decis încetarea urmăririi penale.
În rezoluția din 17 iunie 2009 se arată că în 18 februarie 1997, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a înregistrat dosarul 315/P/1997, având ca obiect plângerea „Asociației Victimelor Mineriadelor 1990-1991”, împotriva mai multor persoane: Miron Cosma, Nicolae Cămărășescu, Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Corneliu Diamandescu, Mihai Chițac, Traian Băsescu și Ion Robu.
Prin ordonanța 315/P/1997, din 23 mai 1997, Secția de urmărire penală și criminalistică a declinat competența de soluționare în favoarea Secției Parchetelor Militare, ca urmare a faptului că o parte dintre persoanele la care s-a făcut referire în plângere aveau calitatea de militari la momentul săvârșirii faptelor.
Apoi, la nivelul Secției Parchetelor Militare s-a constituit dosarul 160/P/1997, la care au mai fost conexate, în 22 octombrie 1999, un număr de 69 de dosare, declinate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
De asemenea, prin adresa din 22 octombrie 1997 au fost înaintate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București 46 de dosare, având ca obiect evenimentele desfășurate în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990.
Peste aproape un an, în 16 septembrie 1998, au mai fost preluate 98 de dosare de la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, conexate inițial sub numărul 140/P/1997 al Parchetului Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, iar ulterior conexate la dosarul 160/P/1997.
Mai târziu, în 26 iunie 2000, Secția Parchetelor Militare a preluat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București 748 de dosare privind tot evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Aceste dosare aveau ca obiect cercetarea evenimentelor din data de 13 iunie 1990, anchetatorii identificând unii dintre manifestanții care au săvârșit acte de distrugere sau care au tulburat liniștea publică.
În 27 august 1990, procurorii au dispus trimiterea în judecată a 29 de persoane, pentru ultraj contra bunelor moravuri și distrugere.
De altfel, din 72 de dosare analizate în 18 iunie 1992 de către Procuratura Municipiului București, în care s-au dispus soluții de netrimitere în judecată, s-a considerat că măsura arestării preventive a fost nelegală într-un număr de 59 de dosare, iar în 13 cazuri privarea de libertate a avut justificare probatorie.
Aceste dosare au fost preluate de Secția Parchetelor Militare ca un demers necesar identificării persoanelor cercetate în cursul anilor 1990 și 1991, pentru evenimentele din 13 iunie 1990 și audierii acestora în calitate de părți vătămate în dosarul 160/P/1997, lucru care de altfel s-a și întâmplat.
O altă categorie de dosare dintre cele preluate conțin plângeri penale formulate de persoane fizice sau persoane juridice prin reprezentanți legali, majoritatea îndreptate împotriva unor autori necunoscuți, care au vizat distrugerile din perioada 14-15 iunie 1990, cu ocazia venirii minerilor în București, prin pătrunderea fără drept în sediile unor instituții și unor partide politice. De asemenea, plângerile vizează și săvârșirea unor infracțiuni de furt, tâlhărie, loviri și alte violente.
Astfel, a fost trimiși în judecată, în dosare diferite, Nicolae Cămărășeanu, Petre Danciu, mineri și lucrător de poliției, Ion Nicolae și Corneliu Dimitrescu. Procurorii au reținut în cazul acestora că, în 14 iunie 1990, au pătruns în domiciliul lui Ion Rațiu, de unde au sustras mai multe bunuri și suma de 100.000 de dolari.
Un alt rechizitoriu rezultat în urma cercetării mineriadelor este cel prin care a fost trimis în jduecată minerul Deneș Domokos, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor asupra lui Marian Teofan și Dragoș Teofan.
În restul cauzelor, soluțiile dispuse au fost de scoatere de sub urmărire penală sau de neîncepere a urmăririi penale, fiind emise atât de către parchetele de pe lângă judecătoriile de sector, cât și de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau parchetele militare.
De altfel, în 29 aprilie1994, la nivelul secțiilor de poliție din București se mai aflau în lucru 37 de dosare, privind săvârșirea de către autori necunoscuți a infracțiunilor de distrugere și furt calificat.
Majoritatea dosarelor au fost preluate de către procurorii militari în baza unor adrese, fără a exista ordonanțe de conexare. Mai mult, unele dintre dosarele preluate fuseseră deja soluționate și nu au fost de altfel infirmate soluțiile dispuse în acestea.
Prin rezoluția din 16 septembrie 1998, dosarul 160/P/1997 a fost disjuns în patru noi cauze.
Astfel, primul dosar, 74/P/1998, înregistrat la data de 23 octombrie1998, se află în curs de instrumentare la Secția Parchetelor Militare și are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care au fost omorâte prin împușcare, în perioada 13-15 iunie 1990, Mitriță Lepădatul, Mocanu Velicu Valentin, Dunca Gheorghiță și Drumea Dragoș.
În acest dosar au fost trimiși în judecată, în 18 mai 2008, generalii în rezervă Mihai Chițac și Gheorghe Andrița, precum și coloneii Traian Ștefan Călin, Dumitru Costea și Vasile Constantin, pentru instigare și tentativă la ucidere.
Dosarul a fost restituit la procurori pentru completarea urmăririi penale, iar prin rechizitoriul din 27 iulie 2007 s-a dispus, din nou, trimiterea în judecată a lui Chițac, Andrița, Costea și Constantin. Dosarul a fost din nou restituit procurorilor, în 23 iunie 2008, pentru refacerea urmăririi penale.
În același dosar, prin rezoluția din 19 iunie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu.
Apoi, prin rezoluția din 7 decembrie 2007 a procurorului general s-a dispus infirmarea rezoluției din 19 iulie 2007, prin care a fost începută urmărirea penală față de Ion Iliescu, și continuarea ceretărilor de către procurori desemnați din cadrul Secției de urmărire penală și criminalistică.
Prin rezoluția 1122/P/2007 din 3 septembrie 2008 a Secției de urmărire penală și criminalistică, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale față de Ion Iliescu pentru omor calificat, omor deosebit de grav și tentative la cele două infracțiuni, sub forma participației improprii, întrucât faptele nu există.
De asemenea, dosarul 76/P/1998 a fost înregistrat la 23 octombrie1998 la Secția Parchetelor Militare și are ca obiect cercetarea împrejurărilor în care, deși prezenți în perioada 14-19 iunie 1990 la București, minerii din Valea Jiului și din alte bazine carbonifere au fost pontați în mod fictiv, situație în care s-au efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, fals intelectual, uzul de fals, fiind conexat prin ordonanța din 8 ianuarie 2001 la dosarul 75/P/1998.
Dosarul 77/P/1998, înregistrat la Secția Parchetelor Militare în data de 23 octombrie 1998, având ca obiect prezumtiva moarte suspectă a 60 de persoane, care ar fi fost îngropate la Cimitirul „Străulești II”, aspecte sesizate de „Asociația Victimelor Mineriadelor 1990-1991”, a fost conexat, prin ordonanța din 8 ianuarie 2001, la dosarul 75/P/1998.
Mai târziu, prin ordonanța din 23 iunie 2005, emisă în dosarul 75/P/1998, Secția Parchetelor Militare a declinat competența în favoarea Secției de urmărire penală și criminalistică, ca urmare a unei plângeri a Mariei Necula, care a invocat încălcarea prevederilor legale cu ocazia arestării preventive efectuate de către procurorii Procuraturii Tribunalului București a celor 72 de inculpați menționați în cuprinsul rezoluției.
Anterior și Asociația Victimelor Mineriadelor din 1990-1991, a făcut sesizări în același sens.
Ca urmare a acestei declinări, la nivelul Secției de urmărire penală și criminalistică a fost înregistrat dosarul 751/P/2005, în care s-au efectuat cercetări față de procurorii Petre Buneci, Dinu Emil Dumitru, Alexandru Țuculeanu, Horia Ghibănescu și Valentin Leancă.
Prin rezoluția din 31 mai 2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Sintetizând, dosarul 75/P/1998 a fost instrumentat de Secția Parchetelor Militare în forma finală conturată din 8 ianuarie 2001 până în 28 decembrie 2007, având trei obiective.
În primul rând, elucidarea împrejurărilor în care un număr cuprins între 60 și 100 de persoane, a căror moarte ar fi fost violentă ca urmare a evenimentelor din 13-15 iunie 1990, ar fi fost îngropate la Cimitirul „Străulești II”, fără a se fi efectuat cercetări la momentul survenirii decesului acestora.
Apoi, vizează împrejurările în care au fost întocmite, în mod fictiv, pontajele de prezență pentru perioada 14-19 iunie 1990, în ceea ce îi privește pe minerii care s-au deplasat din zonele carbonifere ale țării în București, în perioada respectivă. Este de menționat că procurorii Secției Parchetelor Militare au efectuat cercetări în acest sens, ridicând documente și făcând referiri tangențiale și în ceea ce privește prima și cea de-a doua mineriadă din 29 ianuarie, respectiv 18-19 februarie 1990. Cu privire la evenimentele din 28-29 ianuarie și 18-19 februarie 1990 există, de altfel, înregistrată și o plângere a Asociației 21 Decembrie 1989.
În al treilea rând, în acest dosar s-a urmărit elucidarea împrejurărilor în care s-au declanșat și au avut loc evenimentele din 13-15 iunie 1990 în București, contribuția și rolul unui număr de 27 de învinuiți civili, printre care și Ion Iliescu și Virgil Măgureanu, precum și a unui număr de șapte persoane care erau militari la momentul desfășurării evenimentelor, printre care Mihai Chițac și Corneliu Diamandescu.
Procurorii Secției Parchetelor Militare au reținut că în urma evenimentelor au rezultat un număr de aproximativ 1.300 de persoane care au suferit vătămări și în jur de 100 de persoane au decedat.
Conform ordonanței de declinare din 28 decembrie 2007 a Secției Parchetelor Militare numărul 222/P/2007 „față de ofițerii mai sus-menționați, precum și față de persoanele civile enumerate anterior, s-a dispus începerea urmăririi penale la datele consemnate în dreptul fiecăreia, ca urmare a faptului că, în exercitarea atribuțiilor funcțiilor pe care le-au îndeplinit, au determinat forțele militare ale Ministerului de Interne, armatei și Serviciului Român de Informații, precum și grupuri mari de persoane civile din bazinele carbonifere Valea Jiului, Gorj, Prahova, Bacău și din centrele industriale Galați, Buzău, Călărași, Brașov, Constanța, Alexandria, Slatina, Alba-Iulia etc., să intervină în forță, pentru reprimarea demonstranților în Piața Universității, precum și a opozanților politici”.
Totodată, procurorii Secției Parchetelor Militare au mai reținut că, în contextul acestor evenimente, învinuiții au săvârșit infracțiuni contra păcii și omenirii, având drept consecință, printre altele, încălcarea dreptului la viață și la libertate pentru peste 1.000 de persoane, precum și infracțiuni contra siguranței statului.
Cercetarea în integralitate a învinuiților și a împrejurărilor în care aceștia au acționat a fost desfășurată de către procurorii Secției Parchetelor Militare din iunie 2001 până în decembrie 2007, prilej cu care s-a dispus începerea urmăririi penale față de un număr de 34 de învinuiți.
În 19 decembrie 2007, dosarul cu același număr a fost disjuns, formându-se dosarul 222/P/2007, ca urmare a deciziei Curții Constituționale din 20 iunie 2007, prin care procurorii militari nu mai puteau cerceta civili. Acest dosar a fost trimis Secției de urmărire penală și criminalistică.
Dosarul se referea la 27 de învinuiți care nu aveau calitatea de militari la momentul săvârșirii faptelor din timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, urmând ca Secția Parchetelor Militare să continue cercetările față de cei șapte învinuiți care aveau calitatea de militari.
Însă, prin rezoluția 75/P/1998 din 27 februarie 2008, a Secției Parchetelor Militare, s-a infirmat rezoluția de disjungere, astfel încât dosarul penal 75/P/1998 a fost, de asemenea, trimis Secției de urmărire penală și criminalistică.
Dosarul referitor la cei șapte învinuiți militari din totalul celor 34, în dosarul 75/P/1998, a fost declinat, de asemenea, în 29 aprilie 2008.
În acest context, dosarul 75/P/1998, al Secției Parchetelor Militare, s-a reunit în integralitatea lui la nivelul Secției de urmărire penală și criminalistică sub numărul 175/P/2008, în data de 7 mai 2008.
Printr-o ordonanață din 26 mai 2008, Secția de urmărire penală și criminalistică a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea DIICOT, care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a 30 de persoane.
„Trebuie menționat că o parte însemnată a documentelor inserate în cele 250 de volume ale dosarului sunt fotocopii, care nu sunt ștampilate și contrasemnate pentru conformitate cu originalul. De asemenea, volumele sunt opisate fără a se urmări vreun criteriu cronologic, tematic sau de altă natură, existând nu numai introducerea aleatorie a documentelor dar și existența unor documente străine cauzei (a se vedea în acest sens volumul 150, care cuprinde dosare de dispariții intervenite ulterior evenimentelor din iunie 1990, dar și un dosar având ca obiect un CIN a cărui cauză a morții sunt traumatisme consecutive unui accident feroviar)”, se arată în rezoluția procurorilor.
