Specialiștii estimează că 3 până la 7 la sută dintre elevi pot suferi de sindromul hiperkinetic cu deficit de atenție (ADHD), boală care afectează de trei oi mai mult băieții decât fetele, potrivit unui studiu internațional, lansat în România de o companie farmaceutică. Deficitul de atenție și hiperactivitate sau ADHD este o afecțiune biologică a creierului despre care se crede că este cauzată de un dezechilibru între o parte dintre neurotransmițătorii creierului. Aceștia sunt substanțe folosite pentru a trimite semnale între celulele nervoase.
ADHD este una dintre cele mai comune afecțiuni întâlnite în copilărie și adolescență.
Afecțiunea este caracterizată prin hiperactivitate sau comportament impulsiv și deficit de atenție, probleme care nu pot fi explicate de nici o altă afecțiune psihică și nu sunt în legătură cu abilitățile intelectuale ale copilului sau cu stadiul de dezvoltare.
Potrivit statisticilor, se estimează că 3 până la 7% dintre elevi pot suferi de ADHD, iar boala poate fi moștenită genetic. Dacă într-o familie, unul dintre copii suferă de ADHD, există 30-40% șanse ca fratele sau sora să aibă aceeași afecțiune. Mai mult de jumătate dintre adulții care au ADHD vor avea copii cu ADHD. Experții estimează că până la 60% dintre copiii cu ADHD vor avea boala și la maturitate.
Simptomele de bază ale bolii includ hiperactivitatea sau comportamentul impulsiv și deficit de atenție. Majoritatea celor care suferă de ADHD pot manifesta un mix de simptome (tipul combinat), iar alții pot avea doar un singur simptom („tipul predominant impulsiv” sau „tipul predominant neatent”). Pentru a întruni criteriile standard de diagnosticare, o parte din simptomele ADHD ar trebui să apară până la vârsta de șapte ani, să cauzeze probleme și să persiste cel puțin șase luni, până la depășirea stadiului normal pentru vârsta respectivă, susțin medicii.
În cazul în care nu este diagnosticat, ADHD poate avea consecințe grave, printre care: lipsa de performanță la școală, depresie, dificultăți de relaționare și, mai târziu, dificultăți în găsirea și menținerea unui loc de muncă.
Majoritatea experților sunt de părere că cea mai bună schemă de tratament ar trebui să includă o combinație de abordări medicale, educaționale și comportamentale.
Eli Lilly and Company a comandat un studiu, în România, privind această maladie, dar mai ales modul în care este văzută afecțiunea de părinți și de medici. Studiul a fost realizat de către ISRA Center. Au fost intervievați 82 de părinți care au cel puțin un copil, cu vărstă între 7 și 18 ani, diagnosticat cu ADHD și care urmează tratament pentru corectarea afecțiunii. Interviurile au fost realizate față în față, în perioada ianuarie – februarie 2009.
Potrivit studiului, majoritatea părinților din România (26,8%) consideră că intregrarea într-un colectiv este cel mai important aspect pentru a asigura copilului un viitor bun. Pentru părinți este foarte importantă absolvirea studiilor superioare (22,0%) de către copil, căsătoria și întemeierea unei familii (13,4%), o viață independetă (13,4%). Totodată, părinții sunt de părere că principalele dificultăți întâmpinate de către copiii cu ADHD sunt cele legate de experiențe sociale precum: dificultăți în dezvoltarea și/sau menținerea unor relații cu ceilalți copii (19,5%), dificultăți în controlarea dispoziției (17,1%), dificultăți de auto-control (11,0%).
Impactul negativ asupra copilului, atât social, cât și emoțional, este recunoscut și de către părinții din România, la fel ca și cei din alte state cuprinse în studiu.
Părinții consideră că ADHD are un impact negativ asupra dezvoltării emoționale (87,8%) a copiilor și respectiv asupra dezvoltării sociale (86,6%). Aproape jumătate dintre părinți susțin ideea conform căreia dezvoltarea emoțională s-ar putea îmbunătăți dacă se petrece mai mult timp în familie, iar o mai bună dezvoltare socială este realizată prin creșterea numărului de interacțiuni cu prietenii sau colegii de școală (opinie a 52,4% dintre respondenți).
Cei intervievați au declarat că s-au schimbat din punct de vedere social, din momentul în care copilul a început să prezinte simptome ale ADHD. 57,3% au aflat mult mai multe lucruri despre ADHD, 41,5% au lipsit de la birou, 34,1% afirmă că numărul certurilor în familie a crescut, și doar 9,8% susțin că s-au simțit mai apropiați de parteneră/partener.
Majoritatea părinților recunosc că au fost prescrise tratamente pentru dezvoltarea abilităților emoționale și sociale. În opinia părinților, efectele medicamentelor pentru controlarea ADHD ar trebui să funcționeze mai mult în timpul activităților sociale și mai puțin în prima parte a zilei (la deșteptare și dimineata devreme).
Prima opțiune pentru tratament este cea a unuia de tip comportamental, fiind urmat indeaproape de cel medical. Astfel, 53,7% dintre copii se află sub tratament psihiatric sau consiliere, iar în cazul a 41,5% le sunt administrate medicamente.
