Încotro ne îndreptăm? (II)

Ideologiile, în vremurile de demult sau de aproape, s-au bazat în primul rând pe manipularea maselor, în special a celor de jos. De ce este grabnic necesar să identificăm sursele și resursele acestor noi ideologii care își fac loc și ocupă tot mai mult spațiu în realitatea românească? Pentru că ele nu sunt întâmplătoare, pentru că nu sunt emanații firești ale tradiției și valorilor românești.
Pentru că provin dintr-o ideologie menită să distrugă, să anihileze, să producă anarhie și o nouă formă de stăpânire, mult mai perfidă și mult mai periculoasă decât comunismul. Lipsa unei legi a lustrației, sărăcirea continuă a populației, bulversarea sistemului educațional și degradarea stării de sănătate a populației au făcut ca românii să poarte în spate, la aproape trei decenii de la căderea lui Nicolae Ceaușescu, sechele ale comunismului, forme absconse ale ideologiilor de până în 1989. Aici își fac loc noile teorii bazate, în special, pe ateism și toate consecințele sale agresive.
Ce urmăreau corifeii școlii de la Frankfurt, ce vor continuatorii lor astăzi?
Răsturnarea lumii vechi, distrugerea tradiției, instaurarea unei forme de manipulare lipsită de violență, chiar blândă, dar cu repercusiuni mult mai vizibile și mai rapide decât cele reușite de comunism. Și asta pentru că, de cele mai multe ori, lipsește opoziția la schimbarea care ni se impune, o schimbare care implică, de fapt, modificarea întregii mentalități.
E de ajuns să amintim că Georg Lukacs, fiul unui bancher ungur (și cel care a pregătit Școala de la Frankfurt și termenii corectitudinii politice), a promovat în Ungaria, în anii ‘20, un program radical de educație sexuală în școli, componentele acestuia fiind iubirea liberă, natura arhaică a codului familiei, caracterul demodat al monogamiei, irelevanța religiei. Ceea ce s-a numit, și termenul a ajuns până astăzi, drept „terorism cultural”. Sună cunoscut?
Aceste principii au stat la baza formării (în anii ce au urmat) Școlii de la Frankfurt, o grupare fără personalitate juridică, instituțională, dar care a marcat puternic întreg secolul trecut și pare să își atingă pe deplin apogeul în acest secol, prin ceea ce se numește „corectitudine politică”, cu tot ceea ce acest termen a târât după el: libertinajul sexual, explozia mișcărilor feministe, a minorităților sexuale etc., cu cea mai gravă consecință, cea a distrugerii credinței și a familiei creștine, care devine astfel incorectă politic și sursa tuturor impedimentelor care stau în calea dezvoltării omului nou, a adevăratei modernizări socio-culturale, cu adversarul ei direct și declarat: biserica.
De aici până la suprimarea libertății de opinie nu mai este decât un pas, de aici până la controlul gândului mai este foarte puțin. De fapt, se și întâmplă…
Care este soluția? Una ar fi cea a reacțiilor, a rezistențelor personale. Dar mai ales trezirea opiniei publice, păstrarea valorilor tari, a educației sănătoase. Să nu pierdem din vedere că, rămânând în amorțire, peste un timp nu vom mai avea nici istorie, nici mândrie, nu vom mai fi un popor, ci o populație de indivizi. „Cel puțin, marxismul economic nu promova perversiunea sexuală și nu a încercat să impună modelul matriarhal, așa cum s-au străduit să facă membrii Școlii de la Frankfurt și descendenții lor. Cu certitudine, acțiunea Școlii de la Frankfurt nu se încheie în anii ’60, ea continuă și în prezent, cu precădere în domeniul educațional”, rostește foarte edificator Raymond V. Raehn.
Este de ajuns să privim în jur, să urmărim programele TV și ziarele de tot felul. Nu avem voie să ne cinstim sfinții, nu mai știm să ne alegem oameni destoinici pentru a ne conduce. Să scoatem icoanele din școli, bătrânii din biserici, mamele de lângă prunci. Să umplem crâșmele, să mâncăm chimicale, să otrăvim câmpurile, să pustiim grădinile. Și nu, nu este alegerea noastră, sunt planurile lor. Vechi și iarăși noi.
Florentina Tonita