În România funcționează 287 de creșe, cu aproximativ 11.000 de copii, față de 902 unități înainte de 1989, în care erau cuprinși peste 90.000 de micuți, potrivit unor date centralizate într-un document al Ministerului Educației privind educația timpurie. O caracteristică a sistemului existent de educație timpurie din România este aceea că, din cauza lipsei legislației privind educația copiilor în vârstă de până la trei ani, unele creșe și grădinițe s-au dezvoltat fără o structură consistentă sau fără standarde educaționale clare.
Există o diversitate de instituții pentru educație timpurie, cum ar fi Centrele de zi pentru copiii sub șase ani aflați în situație de risc, coordonate de Direcțiile Județene de Asistență Socială și Protecția Copilului, Centre de zi sau grădinițe particulare pentru copiii sub șase ani, aprobate de Ministerul Educației, grădinițe cu creșă pentru copiii din aceeași grupă de vârstă ca și cei din centrele de zi (sub șase ani), grădinițe pentru copiii între trei și șase-șapte ani. Acestea sunt finanțate de Consiliile Locale și sunt coordonate de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării (MECI).
De asemenea, creșele pentru copii între patru luni și trei ani primesc și copii peste trei ani, în vederea menținerii personalului angajat. Acestea sunt finanțate și coordonate de Consiliile Locale, fără o supervizare din punct de vedere profesional și fără standarde educaționale sau de alt tip, potrivit documentului de pe site-ul MECI.
Serviciile pentru copiii cu vârste între zero și trei ani sunt furnizate prin sistemul creșelor, care oferă câteva forme de îngrijire medicală, însă fără nicio componentă de educație timpurie.
Potrivit documentului, în trecut creșele au fost în responsabilitatea Ministerului Sănătății. „Cu toate acestea, în 2002, Ministerul Sănătății s-a absovit de această responsabilitate și creșele au fost lăsate fără nicio identitate formală și fără sprijin guvernamental. În prezent, creșele sunt finanțate de municipalitatea locală, în timp ce grădinițele sunt finanțate de Ministerul Educației și Cercetării. Deși lucrurile se prezintă astfel, directorul grădiniței este, de asemenea, responsabil de calitatea îngrijirii furnizate în creșă”, se mai arată în actul citat.
În prezent, la nivel național sunt 287 de creșe, care cuprins aproximativ 11.000 de copii (înainte de 1989 erau 902 creșe, cu 90.000 de copii).
Cu toate acestea, numai familiile cu venituri mici și medii își trimit copiii la creșă. În unele țări, autoritățile locale oferă reduceri ale costurilor serviciilor, în special pentru familiile sărace sau pentru cele cu doi sau mai mulți copiii în creșă, un exemplu în acest sens fiind Franța.
Marea majoritate a părinților care își trimit copiii la creșă lucrează și nu pot sau nu intenționează să-și părăsească serviciul pentru concediul de maternitate/paternitate pentru îngrijirea copilului până la doi ani (numai opt la sută dintre tații copiilor din creșe sunt neangajați și patru la sută dintre mame sunt neangajate ori casnice). Părinții care sunt neangajați nu își pot permite să-și trimită copiii la creșă, potrivit documentului.
„S-ar putea să fie nevoie să analizăm opțiunea unor servicii comunitare sau la domiciliu pentru copiii acestor familii în așa fel încât aceștia să nu fie privați de îngrijire medicală și educație timpurie. Nu există un organism reglator responsabil în problema creșelor și, de aceea, responsabilitatea administrativă rămâne în grija autorităților locale. Sistemul anterior, care furniza numai servicii de pază, cu ceva sprijin medical, perdomină încă. Aspectele care țin de educație și de îngrijirea psihologică nu sunt îndreptate către copiii care vin în aceste instituții. Mai mult chiar, nu există un sistem de formare continuă a personalului, care este alcătuit în principal din lucrători în domeniul sănătății”, se arată în document.
Ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, apreciază că educația timpurie, cea din perioada zero-trei ani, este foarte importantă pentru evoluția viitoare a copiilor.
„Foarte mulți specialiști pe domeniul educației spun că achizițiile copiilor din perioada zero-trei ani sunt foarte importante pentru evoluția ulterioară. Educația timpurie presupune personal didactic, dar și medical. De aceea aș vrea ca acest segment de pregătire să îl dezvoltăm în parteneriat public-privat”, a declarat, luni, pentru MEDIAFAX, ministrul Educației.
Un studiu recent finanțat de UNICEF arată că 42 la sută din personalul creșelor se înscrie în categoria îngrijitorilor primari (infirmiere), cărora le lipsește calificarea profesională. De asemenea, 32,5 la sută din personalul creșelor este compus din surori și 97 la sută din creșe sunt conduse de acestea, iar restul de trei la sută dintre manageri este compus din medici.
Procentul personalului calificat pentru educație timpurie este în jur de patru la sută. Din datele studiului rezultă că 50 la sută din personalul creșelor nu a participat la niciun program de formare continuă sau pentru împrospătarea cunoștințelor. Cealaltă jumătate a parcurs variate programe de formare numai în domeniul sănătății sau pe probleme înrudite.
Studiul indică, de asemenea, că 86 la sută dintre părinții copiilor din creșe sunt români, șapte la sută sunt maghiari, trei la sută sunt romi și unu la sută sunt germani. Populația romă în România este estimată la aproximativ șase la sută și nu este proporțional reprezentată în creșe, potrivit rezultatelor studiului.
Ministerul Educației susține proiectul privind educația timpurie, dar pentru aplicarea lui este nevoie de implicarea mai multor instituții, nu numai a MECI.
