Doar de s-ar vrea…

«Nimeni nu-i profet în țara lui» a devenit un principiu, așa că nu se dezminte. Se aplică la oameni și la fapte deopotrivă. Bine însă că se aplică. Unul dintre cele mai frumoase și valoroase monumente de arhitectură din județul Suceava este Cazinoul din Vatra Dornei. Din păcate, starea de degradare este atât de avansată încât nu știu, zău, cât mai valorează bijuteria faimoasă cândva, la începutul secolului XX, în această parte a Europei. Un litigiu între municipalitatea Vatra Dornei și Biserica Ortodoxă este piatra de moară atârnată de gâtul celui ce ar putea fi salvatorul orașului-stațiune. Nefiind clar cine este proprietarul clădirii, nimeni nu face nimic să o consolideze. Toți o vor, nimeni n-o îngrijește. Și totuși, la mijloc sunt niște oameni, pentru că, mă gândesc, dacă s-ar dori cu adevărat, Cazinoul din Vatra Dornei ar putea redeveni ceea ce-a fost odată. Greu de crezut că nu se înțelege cât rău face această tergiversare unei clădiri monument istoric care se îndreaptă astfel, vertiginos, spre dispariție. Dar, pentru că sunt în cunoștință de cauză, niște tineri arhitecți și niște tineri ong-iști s-au gândit că n-ar fi rău dacă totuși ar face mai multă vâlvă pe lângă ruinele de pe malul Dornei, doar, doar atenția opiniei publice se va ascuți, iar liniștea așezată peste dărâmături va fi înlocuită de zgomotul unui șantier de restaurare. Acești oameni cu inițiativă și expertiză în arhitectură vin tocmai de la Cluj, s-au alăturat altor câțiva tineri, care chiar își iubesc orașul, de la Asociația Redescoperă Vatra Dornei și Asociația Kilometrul 0 și au pus la punct Festivalul Dorna Art, o ediție sub titlul „Tot ce-i vechi și ce e nou”. Vor organiza practic, între 29 și 31 iulie, în grădina Cazinoului, tot felul de activități culturale, sportive și de divertisment, totul pentru a atrage atenția asupra clădirilor istorice din Vatra Dornei ce ar merita redate comunității ca spații culturale. Căci printre altele fie spus, Cazinoul nu este singurul monument arhitectural al Dornei. Să recunoaștem, orașul stațiune cândva vedetă a Orientalilor este aproape mort. Abia răsuflă. Localnicii sunt probabil la fel, dacă a fost nevoie de niște clujeni care să ia atitudine. Nu-i cazul să ne simțim lezați în mândrie, dimpotrivă: să ne lăsăm mai degrabă animați de modul lor de-a acționa, să ne dezmorțim și să cerem să ni se respecte dreptul la un oraș îngrijit, frumos și mic burghez, de care ne pasă și pe care-l respectăm. Cu responsabilitate pe de o parte și Doamne ajută pe de alta, poate rezolvăm și cu litigiul, așa încât oamenii să iasă câștigători.