Sucevenii, care așteaptă de doi ani “dezlegare” la angajări la TPL Suceava, să poată fi personal suficient pentru transportul local și cel metropolitan, cu autobuze transformate în cutii de sardele, în care n-ai loc să arunci un ac, mai ales la orele de vârf, au rămas din nou „cu ochii-n soare”.
În culmea disperării sunt și salariații TPL Suceava, care așteaptă de trei ani de zile o majorare salarială, cât de cât, care să mai reducă din presiunea crizei economice, încât, la final de lună, după plata facturilor și a cheltuielilor inerente fiecărei familii, să mai și rămână ceva pentru „neprevăzute”.
Guvernul a aprobat creșteri de salarii și liber la angajări pentru 47 de companii locale, din mai multe județe, ca urmare a unei propuneri făcute de către Ministerul Dezvoltării.
Suceava nu se regăsește pe liste, nici măcar cu una din cele două măsuri mult așteptate, discutate și promise de autorități, care au spus că au făcut solicitările necesare și va fi aprobat un memorandum.
Atât prim-ministrul Ilie Bolojan, care conduce actualul Guvern cât și ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, au fost recent la Suceava.
Nici bine nu s-a uscat cerneala pe ziarele care au ilustrat trecerea lor prin județ, vizitele făcute și obiectivele verificate sau chiar inaugurate, că a și fost aprobat memorandum-ul mult așteptat.
Doar că, surpriză, Suceava nu se regăsește pe nicăieri.
Este Botoșani-ul, cu societatea de transport care a preluat și linii metropolitane și sunt necesare angajări (situație similară cu cea de la Suceava), acestora fiindu-le aprobate 63 de posturi dar și majorările salariale (sîc…cu venituri lunare mai mari ca la Suceava).
Este Iași, Bacău, Constanța, Vaslui, Harghita, Brașov, Cluj și altele, dar nici urmă de Suceava.
Probabil mai mult efect ar fi avut o solicitare înmânată direct, ca un pomelnic, celor doi reprezentanți ai Guvernului, când au fost la Suceava, sau convingătoare ar fi fost o plimbare cu mijloacele de transport ale TPL, la oră de vârf, în care demnitarii ar fi avut timp să discute cu oamenii, inclusiv cu șoferul sau taxatoarele, cu salarii „încremenite” aproape de minimul pe economie, în timp ce SPP-iștii și-ar fi pus mâinile în cap, de disperare că nu au reușit să urce înainte de a se închide, cu greu, ușile.
