Măsurile de austeritate impuse prin Legea nr. 141/ 2025 afectează nu doar angajații din școli, ci și sute de mii de elevi, și în final, calitatea educației. În plin proces de elaborare a planurilor de școlarizare pentru anul 2026-2027, oamenii școlii trimit semnale privind reducerea drastică a numărului de clase de gimnaziu și liceu, inclusiv în mediul urban.
Asta însemnă clase supraaglomerate, cu școli în care efectivele depășesc 32 de elevi/ clasă.
„Aplicarea Legii nr. 141/2025 a determinat supraaglomerarea generalizată a claselor, cu efecte negative, directe și imediate, asupra calității actului educațional. Există deja școli în care efectivele depășesc 32 de elevi/ clasă”, transmit Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) și Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret”.
Supraaglomerarea claselor are consecințe grave: degradarea calității actului educațional; imposibilitatea reală de a lucra individualizat cu elevii; creșterea riscului de eșec și abandon școlar; dispariția unui număr semnificativ de posturi didactice ca urmare a reducerii numărului de clase/grupe.
De asemenea, potrivit estimărilor, peste 2.000 de posturi sunt puse în pericol doar prin creșterea numărului de elevi la clasă, direcția de reducere a cheltuielilor cu personalul din educație fiind una evidentă și constantă.
- „Cadrele didactice resimt o stare de nesiguranță profundă”
Sindicatele semnalează că sistemul de învățământ se află într-o gravă criză, provocată prin decizii politice luate iresponsabil, fără analize de impact, fără dialog social și fără asumarea consecințelor.
„Inspectoratele școlare și unitățile de învățământ sunt obligate să aplice măsuri restrictive, fără nicio soluție pentru protejarea beneficiarilor primari și a personalului didactic. Cadrele didactice resimt o stare de nesiguranță profundă, iar comunitățile educaționale se confruntă cu un climat de tensiune și incertitudine. În tot acest proces, elevul a fost complet absent din calculele decidenților, deși el este primul care resimte efectele supraaglomerării, ale instabilității și ale lipsei de continuitate educațională”, spun cele două sindicate.
Acestea au mai transmis că situația este agravată de existența unei conduceri provizorii la Ministerul Educației și Cercetării, într-o perioadă în care trebuie adoptate decizii responsabile, predictibile și fundamentate. În paralel, Guvernul României continuă să aloce un buget insuficient pentru educație, mult sub nevoile reale ale sistemului, tratând acest domeniu ca pe o zonă de sacrificiu bugetar, semnalează sindicatele.
Subfinanțarea a devenit o politică permanentă, iar școlile sunt forțate să funcționeze fără resursele necesare pentru a asigura un învățământ de calitate.
Un sistem educațional subfinanțat nu poate livra performanță, nu este stabil și nici nu asigură echitate; el poate doar să supraviețuiască de la un an la altul, sacrificând șansele reale ale copiilor la un parcurs educațional bun.
