Andrei Ruse: „Zaraza”

O seară banală de toamnă din anul 1928 se transformă, pentru un tânăr student la Conservator, în momentul de grație când acesta urcă pentru prima oară pe scenă.
Trei ani mai târziu, la Berlin, Cristian Vasile va înregistra poate cea mai frumoasă piesă de dragoste a epocii, „Zaraza”, devenind repede cel mai iubit dizeur al timpului său.
Povestea lui, de la glorie la decădere, într-o altă seară banală din 1947, este pusă în scenă bucată cu bucată, după mai bine de doi ani de documentare și investigație continuă, care s-au terminat odată cu găsirea mormântului său fără nume și fără cruce.
O călătorie fascinantă în Bucureștiul agitat și efervescent al interbelicului, presărată cu povești de dragoste, de prietenie, de trădare și de loialitate în vremuri tot mai tulburi, de rezistență și devotament pentru artă și libertate, o aventură aproape nebună a împlinirii visului de a deveni nemuritor.
O perioadă de aur a unei țări, dar și o perioadă cu tensiuni politice violente, război și moarte.
Alături de Cristian Vasile, Ion Pribeagu, Ionel Fernic, Jean Moscopol, Zavaidoc, Maria Tănase, Gică Petrescu, Mihail Sebastian sau Mircea Eliade sunt doar câteva dintre personalitățile readuse la viață dintr-o lume care s-a vrut a fi ștearsă și uitată pe nedrept, dar care încă este păstrată în amintire.
„Nu poți realiza lucruri de excepție – spunea Cristian Vasile – dacă nu ajungi la acea simplitate fascinantă, în măsură să emoționeze. Să emoționezi prin sinceritate și firesc. Să pășești în scenă ca pe stradă”.
Sursa: www.libris.ro