A fost cândva Hotelul „Langer”

Lucrările de reabilitare a rețelelor de apă, canal și termoficare, care se desfășoară la scară mare în urbe, au înaintat și pe zona pietonală, care continuă dincolo de intersecția străzii Ștefan cel Mare cu strada Nicolae Bălcescu, săpăturile efectuându-se acum exact pe locul în dreptul căruia se afla odinioară Hotelul „Langer”.
Curtea baronului Nicolae Capri
Pietrele și resturile de cărămidă scoase acum la iveală de sub paviment de cupa excavatorului (în dreptul reprezentanței Zapp) provin din fundațiile și pivnițele suprapuse ale Hotelului „Langer”.
Demolat în anul 1982, imobilul, în care a funcționat cel mai renumit han din oraș, a fost început de berarul J. Leibel (care a ridicat o cârciumă), construcția fiind ulterior extinsă și finalizată de armeanul Nicolae Capri.
Fosta curte (reședință) a baronului Nicolae Capri (pe care acesta a dăruit-o în anul 1808 „comunei urbane Suceava”) a devenit mai târziu proprietatea evreului Langer, iar imobilul, amenajat corespunzător, a funcționat ca han până în perioada interbelică.
„Tuturor străinilor pentru primire comodă, orășenilor din oraș pentru loc de petrecere”
La intrarea în han, călătorul era întâmpinat de o inscripție care definea rolul și rostul clădirii: „Tuturor străinilor pentru primire comodă, orășenilor din oraș pentru loc de petrecere”.
Clădirea cu etaj cuprindea „o sală mare de cârciumă, o sală de dans, o sală de biliard, 10 camere de dormit la etaj, două magazii boltite pentru băuturi, cinci bucătării, o boltă (prăvălie) cu două camere învecinate, o cameră pentru servitori, un grajd de zid boltit pentru 14-20 de cai, două șoproane zidite pentru calești, două magazii de lemne zidite, fântână de piatră, o curte pavată cu pietriș și două pivnițe boltite, din zid, cu o capacitate de peste 5000 de găleți noi austriece de vin”.
„Planșee în boltă” și „pridvoare spre curtea interioară”
Hotelul „Langer”, care avea la stradă un restaurant cu cafenea, iar la etaj (unde erau și camerele de cazare) dispunea de un club cu salon prevăzut cu fumoar (unde se organizau partide de cărți sau biliard), avea „planșee în boltă” și „pridvoare spre curtea interioară”.
Saloanele hotelului constituiau la acea vreme locul de întâlnire al păturilor distinse ale societății sucevene.
Presa de la sfârșitul secolului al XIX-lea pomenește de banchetele simandicoase și de petrecerile de întâmpinare a anului nou (cum a fost cea din anul 1888, când „îmbulzeala a fost atât de mare, încât locațiile spațioase din «Otel Langer» erau prea mici pentru a cuprinde atâta public care venise să petreacă schimbarea anului” și unde „s-a dansat necontenit până la cinci ore dimineața”).
Comandamentul Militar al Armatei Italiene și „Aprozar”
Și în curtea interioară (în care se intra din stradă pe sub o boltă înaltă) se organizau baluri, serbări și întruniri electorale care se terminau adeseori cu ciomăgeli și ferestre sparte.
În perioada interbelică, imobilul a găzduit o vreme Comisariatul Militar, iar în anul 1941, în clădire s-a instalat temporar Comandamentul Militar al Armatei Italiene.
Începând cu anii ’50, clădirea a devenit sediu pentru o serie de organizații (Uniunea Tineretului Progresist), sau a oferit spații pentru birourile Forțelor de Muncă ori ale Cooperației Meșteșugărești.
Din anii ’60 până la demolare, în vechea clădire a funcționat un magazin „Aprozar”, pivnițele cu boltă fiind utilizate ca depozite de mână pentru legume și fructe.