Lăzăroiu: Premierul m-a sunat pentru postul de ministru, am avut jumătate de oră să decid

Lăzăroiu a spus că, atunci când a plecat de la Cotroceni, din funcţia de consilier prezidenţial, primul său gând a fost să se dedice analizei politice, însă, pe de altă parte, "de când cu Alba ca Zăpada", cunoştinţe sau chiar oameni întâlniţi pe stradă îl îndemnau să facă ceva. "Adică toată lumea a observat că Lăzăroiu vorbeşte, face analize, dar nu trece la acţiune. M-au pus pe gânduri şi m-am gândit de multe ori dacă sunt potrivit, dacă aş putea să mă implic pe palierul politic", a susţinut el.

Sebastian Lăzăroiu a afirmat că are o relaţie foarte bună cu premierul şi că în continuare crede că puţini oameni au făcut, asemenea acestuia, un sacrificiu al imaginii "pentru bine ţării". Referitor la declaraţiile sale anterioare potrivit cărora raţiunea ar trebui să-l determine pe Emil Boc să lase locul unui tehnocrat la Guvern, Lăzăroiu a spus că nu ar vrea să mai comenteze, pentru că nu mai este în poziţia de analist politic.

El a susţinut totodată că are relaţii bune cu cei din UDMR şi că nu există o antipatie faţă de Uniune sau faţă de comunitatea maghiară. "De fapt, puţină lume ştie că eu am 50% sânge de ungur", a menţionat Lăzăroiu.

"Eu sunt, dintr-un anumit punct de vedere, un ministru tehnocrat (...), pe de altă parte, trebuie să spun că sunt un ministru mai politic decât mulţi miniştri politici din actualul Cabinet, din punct de vedere al convingerilor pe care le am, nici nu am ascuns-o niciodată, convingeri de centru-dreapta. Eu am avut întotdeauna o reţinere de a mă înregimenta într-o structură politică. O să vedem cum decurge în continuare această relaţie. Nu vreau să închid şi să spun nu mă voi înscrie niciodată în PDL sau în vreun partid de centru-dreapta, dar deocamdată nu m-am gândit", a mai spus el.

Sebastian Lăzăroiu a vorbit şi despre revizuirea Constituţiei şi reorganizarea teritorială, arătând că este mai optimist în legătură cu realizarea celei din urmă. În ceea ce priveşte revizuirea Constituţiei, Lăzăroiu a apreciat totuşi că pot apărea în negociere elemente surpriză şi unele au apărut deja. "De pildă, ideea preşedintelui de a face simultan alegeri prezidenţiale şi parlamentare şi de reducere a mandatului preşedintelui la patru ani. Acesta poate fi un element de negociere dintre putere şi opoziţie şi poate să schimbe mult şansele Constituţiei de a trece anul viitor", a spus el.

În ceea ce priveşte MMFPS, Sebastian Lăzăroiu a spus că ministrul Mihai Şeitan s-a ocupat în special de partea de salarizare şi pensii, ministrul Ioan Botiş de salarizare, iar lui îi revine partea de asistenţă socială.

Ministrul Muncii a susţinut că Guvernul nu îşi va asuma răspunderea pe Legea asistenţei sociale, ci aceasta va trece prin procedură normală în Parlament, ulterior urmând să fie modificate 20 de legi subsecvente. În cazul pachetului de 20 de legi subsecvente ce urmează să fie modificate, Lăzăroiu a spus că acesta ar putea fi finalizat până la sfârşitul anului 2012. El a precizat că pe acest pachet, în care intră multe legi, s-ar putea să fie o asumare a răspunderii, dar, în acelaşi timp, dacă lucrurile merg repede, ar putea să fie trecute prin procedură parlamentară.

Lăzăroiu a mai spus că al doilea lucru important care ţine de mandatul său la Ministerul Muncii vizează eliminarea fraudelor şi erorilor din sistemul de asistenţă socială. Ministrul Muncii vede rezolvarea acestei probleme printr-un sistem informatizat integrat, prin care să poată fi verificate încrucişat toate persoanele care intră într-un program sau altul de asistenţă socială, pentru a nu mai exista "orbi care conduc maşina şi primesc indemnizaţii de handicap vizual" sau "persoane care merg să-şi ridice venitul minim garantat cu Mercedesul".

Ministrul Muncii exclude modificarea Codului Muncii şi a Codului Social, aşa cum propun sindicatele. Lăzăroiu a explicat că, după modificările aduse Codului Muncii, într-o lună şi jumătate a crescut numărul contractelor de muncă aproximativ cu jumătate de milion, deci sunt efecte palpabile ale acestui act normativ.

Lăzăroiu mai spune că nu a venit în Ministerul Muncii cu intenţia să îi schimbe pe şefii instituţiilor subordonate, însă îi va urmări şi, dacă nu respectă indicatorii şi nu vede rezultate, aceştia pot pleca.

Prezentăm integral interviul acordat de ministrul Muncii, Sebastian Lăzăroiu, agenţiei de presă MEDIAFAX:

Rep.: Aveţi trasate nişte obiective clare pentru mandatul dumneavoastră pe acest minister?

S.L.: Până la sfârşitul anului este foarte important să trecem prin Parlament Legea asistenţei sociale, care, de fapt, înseamnă modernizarea programelor de asistenţă socială din România. Sigur, este o lege cadru şi, după ce va trece această lege, urmează să fie modificate încă 20 de legi subsecvente care ţin exact de aceste programe de asistenţă socială derulate acum în România. Este, dacă vreţi, obiectivul cel mai important al mandatului meu şi există o succesiune logică. Ministrul Şeitan s-a ocupat în special de partea de salarizare şi pensii şi a făcut-o foarte bine, pe urmă el a fost succedat de ministrul Botiş, care s-a ocupat de piaţa muncii, şi iarăşi cred, datele vorbesc, a fost un succes prin reforma pe care a realizat-o prin noul Cod al Muncii, iar mie îmi revine partea care ţine de asistenţa socială. În primul rând, urmărim să scădem gradul de dependenţă al beneficiarilor de asistenţă socială de ajutorul statului. Orice ţară îşi construieşte propria solidaritate socială. Şi noi am făcut asta, dar din păcate în ultimii ani, în special 2007-2008, am construit o solidaritate socială bazată pe nemuncă, şi noi asta trebuie să schimbăm. Trebuie să construim o solidaritate bazată pe muncă.

Al doilea lucru foarte important care ţine de mandatul meu este să eliminăm fraudele şi erorile din sistem, care sunt, slavă Domnului. Am văzut rezultatele inspecţiilor realizate chiar în anul acesta, eu nu eram ministru în vremea respectivă, care ne arată că sunt mulţi oameni în acest moment care nu merită să beneficieze de diferite tipuri de ajutoare. Pe de altă parte, sunt conştient că există un număr mai mic de oameni care sunt excluşi, care au dreptul să beneficieze, dar dintr-un motiv sau altul nu sunt incluşi în aceste programe sociale. Noi asta trebuie să facem, să eliminăm supraincluziunea, să-i scoatem pe cei care nu merită şi să îi includem pe cei care sunt excluşi. Aici, un rol foarte important îl va avea informatizarea sistemului. Aici am un proiect foarte ambiţios ca până la sfârşitul lui 2012 să avem un sistem informatizat integrat prin care să putem să verificăm încrucişat toate persoanele care intră într-un program sau altul de asistenţă socială. Asta scuteşte bani, timp... mai puţină funcţionărime, mai puţine hârtii... eu sunt conştient, ca mulţi alţii, că trăim în secolul XXI şi că trebuie să renunţăm la hârţogăria din minister şi să începem să lucrăm cât mai mult în sistemele informatice. Din fericire, avem şi un împrumut cu Banca Mondială şi beneficiem de asistenţa BM tocmai pentru modernizarea programului sistemului de asistenţă socială. BM, după părerea mea, va fi un partener cheie în următorii ani pentru Ministerul Muncii strict pe acest domeniu al asistenţei sociale.

În acest moment există în minister patru sisteme care funcţionează, dar autonome unul faţă de celălalt. Există un sistem la Agenţia de Prestări Sociale, care include toţi beneficiarii de prestaţii de orice fel - indemnizaţii de creştere a copilului, indemnizaţii de copil, venit minim garantat şi aşa mai departe. Există un sistem la Inspecţia Muncii, care include toţi angajaţii din România cu formă de contract. Mai există un sistem la Casa de Pensii, care îi cuprinde atât pe pensionari, cât şi pe contributori, viitorii pensionari. Mai există un sistem la ANOFM. În momentul acesta există posibilitatea de a verifica dacă o persoană care spune că are nevoie de venitul minim garantat are venituri mici şi intră în programul respectiv, putem verifica facă el ascunde ceva, de pildă faptul că este angajat şi are venituri mult mai mari. Dar pentru asta trebuie interogate bazele de date. Interogările se pot face punctual, dar sunt greoaie. Ideal ar fi să integrăm cele patru sisteme într-un singur, în aşa fel încât să nu trebuiască să interoghezi, ci când introduci o persoană în baza de date sistemul să semnaleze că sunt probleme. De pildă că persoana beneficiază de ajutor de şomaj şi nu are dreptul, sau sunt cazuri de pensionari cu dizabilităţi de gradul trei care au dreptul să muncească patru ore pe zi, dar nu opt ore, şi poţi să vezi la Inspecţia Muncii. Deci, genul acesta de verificări încrucişate se vor putea face în momentul în care sistemul este integrat şi în acest caz scutim o groază de muncă de funcţionărime care învârte dosarele de colo-colo şi ce este cel mai important este că ştim sigur că nu mai dăm banii persoanelor care nu merită, fiindcă e o risipă în momentul acesta.

Noi, practic, ne-am propus prin actualul program de modernizare a asistenţei sociale să reducem cheltuielile cu asistenţa socială de la 2,9 la sută cât a fost în 2010 la 2,1 la sută din PIB. Asta putem să o facem numai prin consolidarea prestaţiilor care sunt multe şi împrăştiate, dar şi prin eliminarea erorilor din sistem. Sunt mulţi. Cazurile astea nu sunt din păcate rezolvate şi va trebui să ne aplecăm asupra lor – orbi care conduc maşina şi primesc indemnizaţii de handicap vizual, sunt persoane care merg să-şi ridice venitul minim garantat cu Mercedesul. Noi astea trebuie să le eliminăm foarte repede şi trebuie să-i ajutăm prin măsuri active pe aceşti oameni, nu să-i facem să devină dependenţi de sistem. Trebuie să le dăm ajutorul de care au nevoie, pentru o perioadă, dar să ne asigurăm că în această perioadă ei sunt activi şi încearcă să-şi depăşească singuri propria situaţie în care se află, căutându-şi singuri un loc de muncă mai bine plătit. Să stai acasă să-ţi dea statul este formula cea mai simplă care s-a practicat până acum, dar economia nu se va ridica niciodată pe seama unor oameni care devin dependenţi de stat.

Rep.: Vorbeaţi de legea asistenţei sociale, îşi va asuma guvernul răspunderea şi în acest caz?

S.L.: Nu, nu va fi cazul. Ea este în Parlament în acest moment şi a intrat chiar în procedură de urgenţă. E posibil ca ea să nu treacă până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare. E foarte greu să-mi dau seama acum, pentru că agenda Parlamentului este destul de încărcată, dar ea este în procedură de urgenţă şi, dacă nu va trece până la sfârşitul acestei sesiuni parlamentare, cu siguranţă în septembrie ea va intra pe ordinea de zi şi majoritatea va decide. Este o lege pe care s-au făcut consultări cu partidele politice, ONG-uri, cu toţi factorii implicaţi şi a fost o lege bine primită. Cred că va trece uşor legea. Urmează cele 20 de legi subsecvente, vor apărea modificări specifice oricărui program şi acolo avem practic mai mult de lucru, dar cred că până la sfârşitul lui 2012 terminăm şi pachetul respectiv. Pe pachetul respectiv, fiind multe legi, nu ştiu foarte clar care va fi poziţia guvernului, s-ar putea să fie o asumare a răspunderii, dar dacă lucrurile merg repede s-ar putea să fie printr-o procedură normală.

Rep.: Sindicatele şi specialiştii în dreptul muncii afirmă că modificările aduse Codului Muncii şi Codului de Dialog Social sunt nocive pieţei muncii şi susţin că se impune reanalizarea acestor acte normative. Aveţi în vedere reanalizarea acestora?

S.L.: Nu avem acest lucru în vedere. Eu văd cu totul altfel lucrurile. Repet, mă uit pe rezultate palpabile şi văd că în urma modificării Codului Muncii numărul contractelor de muncă a crescut într-o lună şi jumătate cu aproape jumătate de milion. Deci, ne apropiem acum de o jumătate de milion de contracte noi care au fost încheiate după adoptarea Codului Muncii. Sunt cam 460.000, dar estimez că până la sfârşitul lunii vom depăşi chiar 500.000 de contracte. Eu sunt convins că aceşti oameni nu au fost acum angajaţi. Este munca la negru care a ieşit la suprafaţă. Deci are de beneficiat bugetul de stat şi au de beneficiat, în special, angajaţii, pentru că până acum oamenii aceştia erau total nesiguri. Nu plăteau contribuţiile, deci nu erau asiguraţi la sistemul de pensii, la sistemul de sănătate. Ei intră acum în zona normală şi pot să se gândească la un viitor sigur. Deci efectele se văd deja în momentul acesta, sunt în jur de 6.400.000 de contracte active şi a fost depăşit cel atins în noiembrie 2008, când să zicem că România era pe un trend pozitiv al creşterii economice. Deci sunt efecte palpabile ale Codului Muncii. Desigur, sunt ajustări care mai pot fi făcute pe parcurs, dar în esenţă Codul Muncii a fost foarte bine primit şi de angajatori şi de angajaţi şi are efecte benefice.

Rep.: Absorbţia fondurilor europene continuă să fie redusă. Cei mai mulţi acuză proceduri greoaie. Aveţi vreun plan pentru a creşte absorbţia fondurilor europene?

S.L.: Ca minister, nu stăm rău în privinţa aceasta, am văzut chiar zilele trecute un top publicat de presă, iar Ministerul Muncii este pe locul al doilea, cu 18 la sută grad de absorbţie. Sigur că noi avem în responsabilitate şi acel program operaţional pentru dezvoltarea resurselor umane – POSDRU. Într-adevăr, am preluat această moştenire, este o instituţie care la un moment dat s-a blocat. Sunt chestiuni tehnice pe care noi le-am analizat, acolo a fost şi o schimbare. A fost schimbată directoarea cu două sau trei săptămâni înainte să vin eu. Acolo sunt probleme de management. Acolo, numărul contractelor depuse acoperă 80 la sută din finanţare, dar s-au blocat plăţile. Cel mai important este că s-au blocat refinanţările. Asta s-a întâmplat pentru că, din păcate, cei de acolo nu au monitorizat rambursările. Deci, oamenii şi-au luat banii, dar n-a mai stat nimeni să-i întrebe şase luni de zile pe ce au cheltuit banii respectivi şi s-au trezit după şase luni că mulţi nu şi-au depus actele pentru rambursare, facturi, şi aşa mai departe. Motiv pentru care nu au mai fost bani nici pentru refinanţare, pentru că e ca şi cum nimeni nu a mai dat bani pentru ca să-i arunce într-o gaură neagră. Din cauza asta avem deja un plan de măsuri şi o monitorizare foarte strictă, zilnică, cu ce se întmplă acolo. Acolo e o problemă de proceduri şi de management, nimic altceva. Avem un director interimar şi eu o să urmăresc cu mare atenţie ceea ce se întâmplă. Deocamdată nu mă gândesc la măsuri de înlocuire. Lucrurile s-au deblocat în mare parte, dar sunt departe de a merge cum ar trebui.

Dacă lucrurile merg în continuare prost, atunci cred că va trebui să regândim altă formă de structură de organizare acolo. Am fost deja, pentru că acest POSDRU are filiale în cele opt regiuni de dezvoltare, la Călăraşi într-o vizită neanunţată, am văzut ce se întâmplă acolo. Erau cinci-şase oameni care-şi luaseră concediu ... asta-i o problemă de management. Eu am fost director al unei instituţii, la CURS, şi acolo încercam să nu aprob concediul la toţi oamenii, pentru că munceam eu dacă plecau toţi oamenii în concediu. Eu acolo (la Călăraşi, n. r.) am fost, directoarea nu era acolo şi am constatat că cei care trebuiau să se ocupe să recupereze tot timpul acesta pierdut cu procedurile erau în concediu în acelaşi timp. Nu neg dreptul oamenilor de a-şi lua concediul, dar aici ţine de director să facă într-un fel eşalonat să nu se oprească maşinăria. Probabil că acolo vom lua măsuri foarte repede. O să mai fac astfel de vizite în teritoriu, neanunţat, pentru că pe de o parte vreau să şi înţeleg cum funcţionează lucrurile, că una e ce citeşti aici în hârtiile din minister şi alta este să vezi la faţa locului ce se întâmplă. Nu voi ezita să iau măsuri chiar pe loc acolo unde va fi cazul.

Rep.: Vorbeaţi de intenţia de nu înlocui oameni. Vă referiţi şi la secretari de stat sau şefi ai instituţiilor din subordinea ministerului?

S.L.: Secretarii de stat oricum nu intră în atribuţiunea mea să-i schimb, ci a premierului. Eu pot să propun asta, dar premierul este cel care decide. Mă refer la directori, la cei care au responsabilităţi de conducere. Deci nu am venit cu intenţia asta, să-i schimb. Fiecare ministru vine şi face ordine. Vreau să fac ordine, asta e sigur, şi dacă asta înseamnă schimbarea unor directori, se va întâmpla. Deci, nu o să am niciun fel de problemă în sensul ăsta, pentru că eu sunt realmente orientat către obiective şi indicatori. Din punctul ăsta de vedere am o componentă tehnocrată în ministeriatul pe care-l voi avea. Deci, nu ezit să-i schimb, dar vreau să o facem pe bază de performanţă şi indicatori de performanţe. Îi urmăresc şi dacă nu respectă nişte indicatori şi nu se văd rezultatele pot pleca. Sunt convins că sunt mulţi alţii care vor să le ia locul şi care pot fi mai competenţi.

Rep.: Dialogul social a devenit aproape inexistent la Ministerul Muncii. Aţi avut până acum vreo întâlnire cu sindicatele şi cu patronatele?

S.L.: Nu, încă nu am avut. Bine, sunt şi doar două săptămâni de când sunt aici. Cu sindicatele - pe de altă parte, majoritatea liderilor înţeleg că au fost plecaţi la o reuniune la Geneva - trebuie să avem o întâlnire, pentru că pe implementarea Codului Social urmează să fie stabilite ramurile sectoarelor pe care vor fi încheiate contractele colective şi care, sunt conştient, are un impact asupra structurii sindicalizării din România în viitorul apropiat. Eu nu ezit să vorbesc cu aceşti oameni. Nici nu au mai fost evenimente foarte speciale, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, când au fost tăierile salariale şi ei şi-au exprimat nemulţumirea, dar mă aştept să am foarte curând un dialog cu sindicatele. Mi se pare firesc. Cu patronatele la fel. Trebuie să discutăm pentru că deşi au primit bine Codul Muncii şi văd şi ei efectul de zi cu zi asupra firmelor lor, probabil că mai sunt lucruri de pus la punct cu privire la piaţa forţei de muncă, care s-a flexibilizat în momentul acesta, dar mai sunt câteva lucruri de făcut, în special pe partea de ocupare, unde încă nu se întâlneşte foarte bine cererea cu oferta. Le voi face o invitaţie. Repet, nu am niciun fel de reticenţă în a mă întâlni cu reprezentanţii sindicatelor şi patronatelor. Probabil că vine vara şi se intră aşa, într-un fel de amorţeală, dar eu nu vreau să las lucrurile amorţite, putem să ne întâlnim şi în vacanţă, deşi nu cred că voi avea vacanţă în vara asta.

Rep.: La preluarea mandatului aţi afirmat că nu sunteţi străin de Ministerul Muncii întrucât aţi avut o lună de concediu. În momentul în care aţi demisionat din funcţia de consilier prezidenţial ştiaţi că veţi prelua acest portofoliu?

S.L.: Nu, nu ştiam acest lucru. Eu nu am pus în legătură cele două, eu am spus că vin după o lună de concediu în sensul că am lucrat în administraţie până atunci. Patru ani de zile am avut o lună de concediu şi revin în administraţie. De aceea am spus că, din punct de vedere al experienţei mele, nu am avut decât o lună întrerupere. Lumea, când vii într-un minister, te întreabă dacă vii din sectorul privat, de exemplu, şi zice că nu ştii cum funcţionează rotiţele birocraţiei româneşti. Eu ştiu foarte bine, ştiu, că am lucrat patru ani la Cotroceni şi acolo ai o vizibilitate mult mai mare asupra administraţiei din România. Nu mă refer strict la administraţia prezidenţială, ci mă refer la toată administraţia, având alt gen de analiză şi raportări acolo. Cum, pe de altă parte, la Ministerul Muncii ... am spus că nu sunt străin de problematica Ministerului Muncii pentru că eu am lucrat atunci când s-a făcut raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice, am lucrat în strânsă colaborare cu preşedintele acelei comisii, domnul Marian Preda. De fapt, a fost în responsabilitatea mea. În general, comisiile prezidenţiale intră în responsabilitatea unor consilieri prezidenţiali, care, chiar dacă nu sunt vizibili ei, practic gesionează tot ce se întâmplă acolo. Comisiile au câte un preşedinte care vine din afară şi care e liber să facă ce doreşte în privinţa analizelor şi raportului final. Deci ştiu despre ce este vorba, nu sunt un străin de domeniu. Sunt sociolog şi multe lucruri pe care azi le văd aici în minister le-am văzut în multe studii anterioare pe care le-am coordonat cu mulţi ani în urmă, dar lucrurile nu sunt esenţial diferite.

Rep.: Spuneaţi că vreţi să vă dedicaţi analizei politice. Ce v-a determinat să acceptaţi funcţia de ministru?

S.L.: Este adevărat. Acesta a fost primul meu gând când am plecat de la Cotroceni. Aş fi vrut să rămân în domeniul acesta al analizei politice. Pe de altă parte, nu ascund că, de când cu Alba ca Zăpada, asupra mea a fost o presiune, nu din partea unor oameni din partid, ci din partea unor cunoştinţe, prieteni, chiar din partea unor oameni care nu mă cunoşteau şi cu care mă întâlneam pe stradă, iar ei m-au îndemnat tot timpul să fac ceva. Adică toată lumea a observat că Lăzăroiu vorbeşte, face analize, dar nu trece la acţiune. M-au pus pe gânduri şi m-am gândit de multe ori dacă sunt potrivit, dacă aş putea să mă implic pe palierul politic. Probabil că asta a contat mult atunci când am luat deciziile şi să ştiţi că nu am avut mult timp să iau decizia respectivă. Am avut o jumătate de oră să mă gândesc. În acea jumătate de oră asta a contat cel mai mult. Mi s-a părut că pot să vorbesc mult, pot să fac analize deştepte, dar care nu au neapărat un impact asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor. Cred că din poziţia asta pot să fac mult mai mult.

Rep.: Cine v-a propus această funcţie?

S.L.: Premierul m-a sunat, mi-a transmis propunerea. Am cântărit şi am acceptat din acest motiv, al unei nevoi de implicare.

Rep.: Cu două săptămâni înainte de numire spuneaţi că raţiunea ar trebui să-l determine pe Emil Boc să lase locul unui tehnocrat la Guvern. Vă menţineţi declaraţia?

S.L.: Nu aş vrea să mai comentez, pentru că nu mai sunt în poziţia în care eram atunci, de analist politic. Chiar înainte de a fi analist politic, atunci când eram consilier prezidenţial, mi-am permis să fac asemenea analize publice legate de recredibilizarea Guvernului. Dar nu era o dezbatere pe care eu să o fi provocat. A fost o dezbatere chiar în PDL legată de recredibilizarea Guvernului. Acum nu mai sunt în poziţia de analist politic, nu mai pot să discut în public lucrurile acestea. Cine a insinuat că eu am o relaţie proastă, din cauza unor afirmaţii pe care le-aş fi făcut în timp despre Guvern şi despre premier, se înşală. Eu am o relaţie foarte bună cu premierul, pentru că din 2007 am fost umăr la umăr cu premierul şi cu mulţi oameni din partid, am fost în multe campanii electorale. Ne ştim prea bine ca să avem o tensiune de vreun fel. Eu am spus public, dar nu a remarcat nimeni: premierul şi-a sacrificat în bună parte imaginea pentru a face ceea ce e bine pentru ţară. Eu am apreciat asta şi mulţi alţii, dar evident că s-a erodat, pentru că oamenii au fost nemulţumiţi, au fost măsuri nepopulare care s-au luat. Asta nu îl face mai puţin erou. Eu am spus la un moment dat, dar toată lumea mi-a sărit în cap că îi ridic statuie premierului. În continuare cred asta, cred că puţini oameni au făcut ce-a făcut Emil Boc şi anume să-şi sacrifice imaginea pentru bine ţării.

Rep.: Vă înscrieţi în PDL?

S.L.: Nu m-am gândit la asta şi nu am în momentul ăsta un plan. Legătura mea cu PDL e veche şi nici măcar nu am ascuns. Eu sunt, dintr-un anumit punct de vedere, un ministru tehnocrat, pentru că sunt orientat pe obiective şi indicatori de performanţă şi am mai puţin sensibilităţi politice. Pe de altă parte, trebuie să spun că sunt un ministru mai politic decât mulţi miniştri politici din actualul cabinet, din punct de vedere al convigerilor pe care le am, nici nu am ascuns-o niciodată, convingeri de centru-dreapta. Eu am avut întotdeauna o reţinere de a mă înregimenta într-o structură politică. O să vedem cum decurge în continuare această relaţie. Nu vreau să închid şi să spun nu mă voi înscrie niciodată în PDL sau în vreun partid de centru dreapta, dar deocamdată nu m-am gândit.

Rep.: La cine vă refereaţi când aţi spus că sunteţi mai politic decât alţi miniştri politici?

S.L.: Nu mă refeream la cineva anume, dar sunt convins că au fost în acest cabinet, poate mai sunt, miniştri care nu au aceeaşi tărie a convingerilor politice pe care o am eu. Asta nu e ceva rău sau bine, important e ca cei care sunt acolo să-şi facă treaba şi să creadă în ceva. Am văzut, toţi miniştrii au nişte obiective şi nişte convingeri, dar, repet, eu le am poate mai pronunţate decât a multora dintre ei.

Rep.: Vin alegerile parlamentare. Veţi candida?

S.L.: Nu m-am gândit la aşa ceva. Ca să candidez trebuie să fiu membru al vreunui partid politic. Şi cum nu sunt în momentul ăsta ... decizia merge mână în mână cu aceea de a mă înscrie în PDL sau în alt partid de centru-dreapta.

Rep.: Câte partide de centru-dreapta există pe scena politică românească?

S.L.: În momentul acesta nu există alt partid de centru-dreapta în afară de PDL şi cred că e şi prtidul care va trebui să capitalizeze. Dar până în 2012 mai e mult timp. Ştiu, de pildă, că sunt nemulţumiri serioase în PNL legate de alianţa cu PSD. S-ar putea ca PNL la un moment dat sau unii oameni din PNL să realizeze că păstrarea identităţii e mai importantă decât să fii remorcă la un partid mare, care îţi promite să te ia la guvernare. Când se va întâmpla asta s-ar putea ca PNL să revină în zona de centru-dreapta. Nu ştiu când, dar se va întâmpla. Uitaţi-vă la Codul Muncii, care a fost respins vehement de conducerea actuală a PNL, deşi Codul Muncii în esenţă conţine politici de dreapta. Singurul care l-a susţinut a fost PDL, evident împreună cu cei din coaliţie, UDMR şi UNPR.

Rep.: Care vă sunt relaţiile cu colegii din UDMR, în urma opiniilor exprimate când eraţi consilier la Cotroceni?

S.L.: Să ne lămurim. Eu am relaţii bune cu cei din UDMR. Cu Kelemen Hunor m-am întâlnit cu diverse ocazii, vorbim. Nu există o antipatie a mea faţă de UDMR sau faţă de comunitatea maghiară. De fapt, puţină lume ştie că eu am 50% sânge de ungur. Probabil că având această formaţie de sociolog, sunt deschis la dialogul intercultural, la sensibilităţile minorităţilor etnice sau de orice altă natură. Deci nu mă poate acuza nimeni de xenofobie. Declaraţia respectivă a fost una care s-a bazat pe o analiză politică şi pe fapte. Sigur, ei s-au simţit lezaţi, pentru că eu aveam poziţia de consilier prezidenţial şi probabil că, venind din gura unui consilier prezidenţial, a sunat straniu, a părut că e ceva în spate, că preşedintele are o problemă cu UDMR sau că transmite ameninţări voalate. Nu a fost aşa şi am recunoscut că momentul respectiv a fost deplasat şi că asocierea respectivă a fost nefericită. Repet, nu am nicio problemă cu UDMR.

Rep.: De ce v-aţi luat consilier un blogger?

S.L.: Mirel Axinte nu e doar un blogger. Lumea l-a cunoscut mai mult pe bloguri sau l-a cunoscut ca fiind vânzătorul de uşi de garaj. Însă eu îl cunosc bine şi cei care citesc ce scrie Mirel Axinte înţeleg două lucruri: o dată că este un om cu convingeri de centru-dreapta, poate la fel de puternice ca şi ale mele şi, pe de altă parte, este, deşi nu are formaţie, nu are studii, un foarte fin analist politic, care înţelege foarte multe detalii legate de scena politică şi de modul în care se derulează evenimentele. Are idei, e un tip foarte creativ şi am încredere în el. Realmente l-am luat pentru calităţile lui.

Rep.: Mai este timp pentru apariţia Albei ca Zăpada?

S.L.: În povestea asta cu Albă ca Zăpada este ceea ce am zis eu şi ce nu am spus eu şi au spus alţii despre ce aş fi vrut eu să spun. La un moment dat, în decembrie 2010, am publicat un editorial. Acolo am încercat să explic: Albă ca Zăpada nu e un partid sau nu e neapărat un partid nou. Poate fi un partid vechi care renaşte, poate fi un partid vechi care se poate schimba, poate fi o organizaţie civică. În orice caz, e un concept, un concept care se referă la o nouă ordine instituţională. Eu cred că ne îndreptăm spre o asemenea nouă ordine instituţională, cu toate reformele care s-au făcut şi, probabil, încununarea acestor reforme va fi reorganizarea teritorială a României. Dacă reorganizarea se va face şi vom avea şi o modificare a Constituţiei anul viitor, România va arăta cu totul altfel. Această transformare poate fi pusă sub semnul acestui concept de Albă ca Zăpada. Pentru a exista o astfel de transformare, e evident că e nevoie de o voinţă politică care să o sprijine. O să vedem dacă există în acest moment voinţa politică pentru aşa ceva. Poate pentru revizuirea Constituţiei mai puţin, dar în privinţa reorganizării teritoriale eu sunt mult mai optimist că se va face.

Rep.: Puneţi sub semnul îndoielii reorganizarea şi revizuirea Constituţiei?

S.L.: Reorganizarea am încredere că se va face.

Rep. În opt judeţe?

S.L.: Probabil că aceasta este formula de echilibru, pentru că vorbim de euroregiunile actuale, care se vor transforma în judeţe şi care nu sunt un decupaj făcut pe hartă cu creionul. Ele s-au făcut în '96-'97. S-au făcut euroregiunile respective, după îndelungi analize, pe indicatori sociali, economici şi chiar culturali. Deci, să mai stăm acum încă doi ani să facem asemenea analize, cred că ar fi o mare pierdere de timp. Noi avem aceste regiuni, care sunt fundamentat construite şi sunt construite pentru a asigura dezvoltarea României. De aceea, orice alt criteriu cultural sau etnic care intervine în acest decupaj nu face decât să paraziteze scopul final. Noi facem aceste regiuni ca România să se dezvolte mai repede. Dezvoltarea trebuie să fie principalul criteriu pentru aceste regiuni. Mă refer şi la chestiunea sensibilă, cu Covasna, Harghita şi Ţinutul Secuiesc. Pentru Covasna şi Harghita este un mare avantaj să fie în aceeaşi regiune cu Braşov şi Sibiu, care sunt două locomotive foarte puternice. Covasna şi Harghita sunt două judeţe sărace, dar cu potenţial mare de dezvoltare, iar Braşov şi Sibiu sunt două locomotive. Din punct de vedere al criteriului dezvoltării, pentru zona Covasna şi Harghita e un mare avantaj să fie înglobate în aceeaşi regiune cu Braşov şi Sibiu. Nu s-a demonstrat până acum că există o legătură între criteriul etnic şi dezvoltare. Ba, eu pot să dau exemple de state multietnice care sunt state cu dezvoltare formidabilă. Statele Unite ale Amercii, de exemplu. Deci nu s-a demonstrat că, cu cât o regiune e mai omogenă etnic, cu atât se poate dezvolta mai repede sau mai puternic. Olanda e în aceeaşi situaţie, în Belgia la fel. Sunt ţări cu specific multicultural, care s-au dezvoltat foarte mult. În general, din diversitate rezultă dezvoltare. Cred că asta ar trebui să perceapă cât mai clar şi vocile din UDMR care se opun actualului proiect de regionalizare, dintr-un motiv care ţine strict de regiunea aceea etnică. Repet, e un mare avantaj ca Ţinutul Secuiesc, care e o entitate, o realitate culturală, să fie înglobată într-o regiune cu două locomotive.

De ce cred eu că UDMR îşi va flexibiliza poziţia? Proiectul PDL cu cele opt judeţe în esenţă este despre descentralizare, nu neapărat despre reorganizare. Sigur, cele opt judeţe garantează dezvoltarea României în următorii 10-20-30 de ani. Dezvoltarea nu se mai poate face în cutiuţe mici. Trebuie să o faci pe spaţii mari. Dincolo de asta, proiectul promovează descentralizarea, aşa cum şi-o doresc liderii UDMR de 20 de ani. De 20 de ani ei spun, pe bună dreptate, mai daţi din putere primarilor. Nu numai putere, ci şi competenţe şi bani. Asta va face proiectul propus de PDL. Cred că asta ar trebuie să intereseze foarte mult pe primarii UDMR, mai ales din zonele în care ei au un consiliu judeţean la mila căruia stau. Ca şi primarii români. Sunt interesaţi să-şi dezolte comunitatea lor, în care sunt 20-30% maghiari şi să nu mai stea la mâna şi la mila unui baron judeţean.

Rep.: Referitor la revizuirea Constituţiei, credeţi că va ţine cont preşedintele Băsescu de avizul Curţii Constituţionale?

S.L. Nu ştiu ce va face preşedintele, dar, procedural, Constituţia, după ce a trecut de Curtea Constituţională, merge mai departe, spre Parlament, la comisia de revizuire. Avizul CC este consultativ. Sigur, judecata CC se bazează pe aşa-numitele limite ale Constituţiei. Limitele... Nu există limite în nicio Constituţie care să nu poată fi depăşite. Nu Curtea stabileşte limitele respective. Limitele au fost stabilite de o voinţă în 2003. Ele pot fi modificate de o altă voinţă politică. Deci, în momentul acesta, mingea este în curtea Parlamentului şi ţine doar de voinţa politică. Constituţia nu este în esenţă imuabilă. Dacă poporul peste 50 de ani o să considere că monarhia este o formă mai bună de guvernare decât republica, Constituţia se poate modifica în acest caz. Dacă oamenii consideră acum că averile celor care le-au dobândit prin infracţiuni trebuie confiscate chiar cu riscul limitării unor drepturi fundamentale, atunci Constituţia poate fi modificată în sensul acesta. O să vedem ce partide se vor opune şi ce partide vor fi alături de aceste amendări ale Constituţiei, care vizează în special imunitatea parlamentarilor, restrângerea imunităţii doar la declaraţiile politice şi confiscarea averilor care sunt dobândite ilicit. Fac o scurtă precizare a poveştii cu averile, noi trebuie să evităm ce s-a întâmplat în momentul acesta şi anume cei care erau suspectaţi au dobândit ilegal averea până când se dovedea de o instanţă puteau să o înstrăineze. O treceau pe numele altcuiva şi, chiar dacă se dovedea că au dobândit-o ilicit la sfârşitul procesului, nu mai aveau averea respectivă. Schimbarea aceasta evită exact situaţiile de acest gen. Până la urmă, statul nu trebuie doar să-i pedepsească pe cei care şi-au dobândit ilicit averile, dar trebuie să-şi recupereze prejudiciul. Până la urmă, interpretările Curţii sunt interpretări, dar voinţa se află în Parlament.

Rep.: Credeţi că proiectul de revizuire a Constituţiei va trece de actualul Parlament?

S.L.: Dacă ne uităm în acest moment, este foarte fragmentată voinţa politică. Dar se pot întâmpla multe lucruri până la sfârşitul lui 2012. Nu sunt optimist, pentru că văd cum sunt aliniamentele politice şi că unii vor ceva, iar alţii vor altceva. Atunci este foarte greu să creezi o majoritate calificată de două treimi. Dar s-ar putea să apară în negociere elemente surpriză şi unele au apărut deja. De pildă, ideea preşedintelui de a face simultan alegeri prezidenţiale şi parlamentare şi de reducere a mandatului preşedintelui la patru ani. Acesta poate fi un element de negociere dintre putere şi opoziţie şi poate să schimbe mult şansele Constituţiei de a trece anul viitor.

Rep.: Din declaraţia de avere postată pe site-ul Preşedinţiei reiese că nu aţi fost afectat de criză, aveţi printre altele patru apartamente, dintre care unul în curs de vânzare, două autoturisme şi un teren agricol de 5.000 metri pătraţi, la Limanu. Ce cultivaţi pe el şi când v-aţi relaxat ultima oară cu sapa?

S.L.: Niciunul din bunurile pe care le am nu sunt dobândite în mandatul pe care l-am avut, de consilier prezidenţial. Singurul a fost apartamentul în care locuiesc, 80 de metri pătraţi, două camere, modest, deci nu e nimic spectaculos şi pe care l-am cumpărat vânzând acest apartament şi făcând unele împrumuturi de la nişte prieteni. În rest, toate au fost cumpărate înainte să ajung la Cotroceni. Am avut un salariu mic (la Administraţia Prezidenţială - n.r.) faţă de cât câştigam la CURS. Recunosc că în acest mandat am intrat şi în economiile mele. Nu eram sărac. Nu eram nici bogat, dar nici sărac. Veneam din sectorul privat, unde câştigam bani şi am putut să fac unele economii şi să dobândesc unele bunuri. Mi-am asumat asta, nu m-am dus la Cotroceni şi nici aici (la Ministerul Muncii - n.r.) să fac bani.

De dat cu sapa ... să ştiţi că nu am fost crescut în puf. Am crescut la oraş, dar părinţii mei ne-au obişnuit de mici cu munca. Am lucrat şi la munca câmpului am făcut şi practici agricole ... Nu spun că îmi plăcea şi nici că mă relaxează. Acum mă relaxez în special când merg la înot, singura activitate urbană pe care pot să o fac. Probabil că, dacă aş avea de ales între înot şi dat cu sapa, probabil că tot înotul aş alege. Pe terenul de la Limanu nu cultiv nimic. E un teren pe care l-am luat cum lua toată lumea. A fost, practic, o investiţie, pentru că la vremea respectivă era un euro pe metru pătrat şi mi s-a părut foarte puţin. Un prieten mi-a semnalat, l-am cumpărat. Vă spun sincer că nu ştiu unde este terenul respectiv, nu am fost curios să văd unde e, e undeva spre graniţa cu Bulgaria, din câte am înţeles, dar nu am fost să-l văd. Dacă s-a construit cumva, fără ştirea mea, o să am o mare surpriză. Probabil că la un moment dat, când o să am nevoie de bani, va trebui să-l vând. Nu am planificat nici să cultiv ceva, nici să construiesc ceva pe el.