Doar un sfert din creşele funcţionale în 1989 sunt deschise şi din 90.000 de copii au rămas 11.000

O caracteristică a sistemului existent de educaţie timpurie din România este aceea că, din cauza lipsei legislaţiei privind educaţia copiilor în vârstă de până la trei ani, unele creşe şi grădiniţe s-au dezvoltat fără o structură consistentă sau fără standarde educaţionale clare.

Există o diversitate de instituţii pentru educaţie timpurie, cum ar fi Centrele de zi pentru copiii sub şase ani aflaţi în situaţie de risc, coordonate de Direcţiile Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Centre de zi sau grădiniţe particulare pentru copiii sub şase ani, aprobate de Ministerul Educaţiei, grădiniţe cu creşă pentru copiii din aceeaşi grupă de vârstă ca şi cei din centrele de zi (sub şase ani), grădiniţe pentru copiii între trei şi şase-şapte ani. Acestea sunt finanţate de Consiliile Locale şi sunt coordonate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI).

De asemenea, creşele pentru copii între patru luni şi trei ani primesc şi copii peste trei ani, în vederea menţinerii personalului angajat. Acestea sunt finanţate şi coordonate de Consiliile Locale, fără o supervizare din punct de vedere profesional şi fără standarde educaţionale sau de alt tip, potrivit documentului de pe site-ul MECI.

Serviciile pentru copiii cu vârste între zero şi trei ani sunt furnizate prin sistemul creşelor, care oferă câteva forme de îngrijire medicală, însă fără nicio componentă de educaţie timpurie.

Potrivit documentului, în trecut creşele au fost în responsabilitatea Ministerului Sănătăţii. "Cu toate acestea, în 2002, Ministerul Sănătăţii s-a absovit de această responsabilitate şi creşele au fost lăsate fără nicio identitate formală şi fără sprijin guvernamental. În prezent, creşele sunt finanţate de municipalitatea locală, în timp ce grădiniţele sunt finanţate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Deşi lucrurile se prezintă astfel, directorul grădiniţei este, de asemenea, responsabil de calitatea îngrijirii furnizate în creşă", se mai arată în actul citat.

În prezent, la nivel naţional sunt 287 de creşe, care cuprins aproximativ 11.000 de copii (înainte de 1989 erau 902 creşe, cu 90.000 de copii).

Cu toate acestea, numai familiile cu venituri mici şi medii îşi trimit copiii la creşă. În unele ţări, autorităţile locale oferă reduceri ale costurilor serviciilor, în special pentru familiile sărace sau pentru cele cu doi sau mai mulţi copiii în creşă, un exemplu în acest sens fiind Franţa.

Marea majoritate a părinţilor care îşi trimit copiii la creşă lucrează şi nu pot sau nu intenţionează să-şi părăsească serviciul pentru concediul de maternitate/paternitate pentru îngrijirea copilului până la doi ani (numai opt la sută dintre taţii copiilor din creşe sunt neangajaţi şi patru la sută dintre mame sunt neangajate ori casnice). Părinţii care sunt neangajaţi nu îşi pot permite să-şi trimită copiii la creşă, potrivit documentului.

"S-ar putea să fie nevoie să analizăm opţiunea unor servicii comunitare sau la domiciliu pentru copiii acestor familii în aşa fel încât aceştia să nu fie privaţi de îngrijire medicală şi educaţie timpurie. Nu există un organism reglator responsabil în problema creşelor şi, de aceea, responsabilitatea administrativă rămâne în grija autorităţilor locale. Sistemul anterior, care furniza numai servicii de pază, cu ceva sprijin medical, perdomină încă. Aspectele care ţin de educaţie şi de îngrijirea psihologică nu sunt îndreptate către copiii care vin în aceste instituţii. Mai mult chiar, nu există un sistem de formare continuă a personalului, care este alcătuit în principal din lucrători în domeniul sănătăţii", se arată în document.

Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, apreciază că educaţia timpurie, cea din perioada zero-trei ani, este foarte importantă pentru evoluţia viitoare a copiilor.

"Foarte mulţi specialişti pe domeniul educaţiei spun că achiziţiile copiilor din perioada zero-trei ani sunt foarte importante pentru evoluţia ulterioară. Educaţia timpurie presupune personal didactic, dar şi medical. De aceea aş vrea ca acest segment de pregătire să îl dezvoltăm în parteneriat public-privat", a declarat, luni, pentru MEDIAFAX, ministrul Educaţiei.

Un studiu recent finanţat de UNICEF arată că 42 la sută din personalul creşelor se înscrie în categoria îngrijitorilor primari (infirmiere), cărora le lipseşte calificarea profesională. De asemenea, 32,5 la sută din personalul creşelor este compus din surori şi 97 la sută din creşe sunt conduse de acestea, iar restul de trei la sută dintre manageri este compus din medici.

Procentul personalului calificat pentru educaţie timpurie este în jur de patru la sută. Din datele studiului rezultă că 50 la sută din personalul creşelor nu a participat la niciun program de formare continuă sau pentru împrospătarea cunoştinţelor. Cealaltă jumătate a parcurs variate programe de formare numai în domeniul sănătăţii sau pe probleme înrudite.

Studiul indică, de asemenea, că 86 la sută dintre părinţii copiilor din creşe sunt români, şapte la sută sunt maghiari, trei la sută sunt romi şi unu la sută sunt germani. Populaţia romă în România este estimată la aproximativ şase la sută şi nu este proporţional reprezentată în creşe, potrivit rezultatelor studiului.

Ministerul Educaţiei susţine proiectul privind educaţia timpurie, dar pentru aplicarea lui este nevoie de implicarea mai multor instituţii, nu numai a MECI.