Lucian AVRAMESCU

Secetă în Bărăgan şi nu numai. Meteorologii vestesc ploi puţine şi caniculă cât cuprinde în lunile de vară. Cu alte vorbe – secetă. Tuşa Maria din satul meu, care poate fi lângă Ploieşti, lângă Feteşti sau lângă Suceava, a aflat de secetă pe traiectul ancestral al semnelor ei. Primul semn e sapa care intră greu în pământ la prima praşilă a porumbului. Apoi soarele bate, zice ea, “prea iute” pentru această lună de primăvară. Arde creierii prin broboadă, scoate sudoarea din mâini, chiar când te hodineşti.

Soarele şi lipsa ploii, nu e nevoie să o spună meteorologii, înseamnă prăpăd, sărăcie, foamete. Se usucă vitele pe picioare, coastele le ies prin piele sculptate de dalta meşterului foame, artizan desăvârşit al scheletului anatomic.

Între timp, pe deasupra tuşei Maria trec miliarde de euro. Sumele sunt atât de mari încât, şi dacă le aude la televizor, nu le pricepe. În România intră în aceste luni 20 de miliarde euro, la care s-au adăugat alte şase miliarde împrumutate deja, e drept pe şest, de guvern. Tot bănetul ăsta este o abstracţiune pentru tuşa Maria, care ară tot cu plugul tras de boi şi prăşeşte cu sapa.

De două zile analiştii şi politicienii se ceartă în toate ecranele de televizor pe un contract, semnat cică de Guvernul României, prin care băncile străine se angajează să nu trimită banii primiţi din aceste împrumuturi, acasă. Banii sunt destinaţi creditării economiei româneşti muribunde. Numai că, zic unii, clauza este lovită de nulitate. Este un fel de noblesse-agreement, dar cine are vreme de noblesuri acum? Adică nu este obligatorie. Clauza semnată de România şi bănci nu e musai.

Şi cum au venit primele cinci miliarde de euro, dintr-o primă tranşă a împrumutului, patru au şi plecat îndărăt în Viena, Atena şi alte capitale, unde băncile mici din România  îşi au sediile mamă. Pentru noi sunt mame vitrege, după cum se vede. Le vom sancţiona, se băţoşeşte Boc, împrumutând tonul şefului lui de partid şi de guvern, Traian Băsescu, prin metoda Robin Hood. Adică, mă chinui să înţeleg eu, dar tuşa Maria nu pricepe nici atât, câştigurile băncii vor fi dijmuite masiv printr-o hotărâre a Executivului bucureştean. Niet! - zice legea. A fost doar o înţelegere. Peste ea există o altă patalama mai mare – libera circulaţie a capitalului. Şi unde e libertate nu-i loc de angajamente de obraz între negustori.

În consecinţă, Boc se răsteşte degeaba. Cum prind un euro, declară Nicolae Dănilă, fost preşedinte executiv al BCR, unul dintre profesioniştii sistemului nostru bancar, băncile străine îl şi trimit în ţările lor. Cu alte cuvinte, Băsescu ne-a îndatorat cu cea mai mare sumă cu care a fost împrumutată România vreodată, degeaba. De florile mărului. De-a surda.

Pe deasupra tuşei Maria, ţărancă bătrână şi săracă, aflată la praşilă, trec în dreapta şi-n stânga, pe căi electronice mai ales, dar şi cu avioanele, uriaşe sume de bani. În ţărâna ei neagră şi uscată nu cade nici un euro. Sărăcia e la fel. Parcă totuşi un pic mai aspră şi mai nemiloasă  decât alte dăţi.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Trec miliardele pe deasupra tuşei Maria.

Comentarii